Chiar dacă nu este asfaltat, este mult mai bun decât cel din satul păstorit de eternul primar Vasile, care arată ca după război. Reparațiile s-au făcut pe tăcute, fără panglici, proiecte și indicatoare cu “Aici sunt banii dumneavoastră” . Au rezultat cinci km de drum pietruit, fără pericol pentru bucșele și rotulele automobiliștilor.

Doar praful ar fi un inconvenient, dar sunt reduceri la spălătoriile auto. L-am bătut cu piciorul, curios să văd cum s-ar simți un turist care ar vrea să facă o drumeție prin șaua Blajului. Va găsi lucruri extrem de interesante, cum doar prin zone de graniță mai vezi. Sârmă ghimpată, garduri de cetate și alte forme de împrejmuiri, pe toată lungimea drumului, chiar dacă nu există în zonă nici case, nici cabane, doar natură în frumusețea ei de primăvară.

Acest turist va fi în siguranță, nici o șansă ca natura să-l agreseze și nici el nu va putea distruge nimic, nici măcar o floare, doar dacă vrea să repete experiențele strămoșilor noștri de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Moda gardurilor impenetrabile există și la Colibița, lacul fiind practic înconjurat de toate formele de garduri.

Bun business pentru fabricanții acestora, semnal de alarmă pentru turiști. Au ajuns într-o zonă cu oameni prietenoși, care-și blindează proprietatea, la fel ca pe o bază militară. Dincolo de garduri, natura a rămas frumoasă, cântecul păsărelelor și al drujbelor delectează plăcut urechile vizitatorilor. Un agent de turism cu imaginație ar putea organiza un circuit “gaduri și drujbe celebre”, cu siguranță ar face profit.