Timeea Rebeca Sîngeorzan este o bistriţeancă în vârstă de 21 de ani ce studiază design grafic la Universitatea din Aalborg (Danemarca). Absolventă a Liceului de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistriţa, în 2012 Timeea a ales să plece pe meleaguri reci şi îndepărtate pentru a fi alături de părinţii ei, plecaţi acolo la muncă. Ea este pasionată de fotografie încă de când avea doar 15 ani, iar la cumpăna dintre 2013 şi 2014 şi-a propus ca în acest an să publice pe blogul ei, în cadrul unui album  numit „2014:365”, cea mai bună fotografie făcută de ea în fiecare zi. Majoritatea imaginilor au fost surprinse în Aalborg, oraşul în care Timeea locuieşte, dar are şi fotografii din Spania, surprinse într-o excursie şi ne-a spus că va face câteva şi în România, unde îşi va petrece o parte din vacanţa de vară.
Sugestiv, blogul ei se intitulează „Terapie cu Zâmbete”. Timeea spune că a ales acest nume de şa ideea de a aduce un zâmbet pe chipurile oamenilor după fiecare sedinţă foto. Zâmbitoare şi binevoitoare, Timeea a vorbit pentru Bistriteanul.ro despre proiectul ei, despre fotografie şi despre viaţa unei bistriţence în Danemarca.

Rep. Cum te-ai hotărât să începi acest proiect?

TRS: Totul a fost ca o revelaţie pentru mine. De doi ani vroiam să încep proiectul, dar nu am avut destulă încredere în munca mea. În noaptea de revelion mi-am pus această dorinţă, să încep proiectul 365, dar şi să-l finalizez. Ştiu că nu este o idee foarte originală, dar fiecare cred că fiecare artist vrea să lase ceva în urma sa.

Rep: Ce te-a determinat sau inspirat să începi acest proiect?

TRS: Mă inspiră alţi fotografi, preferaţii mei sunt Jared Tyler şi Diane Arbus. Eu nu văd fotografia ca pe un hobby, e o adevărată pasiune pentru mine. Vreau să învăţ cât mai mult şi să progresez în ceea ce fac. Prin acest proiect vreau să-mi văd evoluţia pe parcursul unui an întreg. Vreau să fie o poveste a unei fete ce a decis să pună lumea pe pauză timp de o secundă.

Rep. Ce vrei să surprinzi prin 2014:365?

TRS: Vreau să surprind lucrurile minunate din fiecare zi, din fiecare dintre noi. Trăim în secolul vitezei, totul se schimbă foarte rapid, de la o zi la alta, de la o secundă la alta. Aşa că în fiecare zi mă opresc şi surprind ceva. Nu vreau ca oamenii să vadă lumea cu ochii mei, vreau doar ca ei observe în fotografiile mele magia de zi cu zi ce ne înconjoară pe toţi. Fiecare fotografie ne spune la fiecare o poveste diferită. Mă uit la o imagine şi înţeleg ceva, tu înţelegi altceva, iar o treia persoană ceva diferit de ce am înţeles noi doi.

Rep: Unde poate fi văzută munca ta?

TRS: Fotografiile mele sunt publicate pe Facebook, la www.facebook.com/TerapieCuZambete/ şi pe blogul tim-tim-art.deviantart.com/. În viitorul apropiat vreau să organizez expoziţii, în cafenele din centrul oraşului şi în spaţii ale facultăţii.

Rep: Ai reuşit să faci bani din pasiunea ta?

TRS: Se poate spune că da. Adică am făcut câteva şedinţe foto pentru care am fost plătită. Dar am făcut şi trocuri, de exemplu i-am făcut o şedinţă foto unei cunoştiinţe care este coafeză şi în schimb m-a tuns. În ultima vreme am fost contactată pentru şedinţe, lumea a început să mă cunoască întrucât a fost publicat un articol despre mine într-un ziar local. Sper însă să am timp, pentru că sunt  foarte ocupată şi cu şcoala.

Rep: Cum e viaţa unei bistriţence în Danemarca?

TRS: Am început să iubesc ţara asta, chiar şi stilul de viaţă de aici, unul diferit de cel din România. Evident, nu uit de unde am plecat, dar în primul rând oamenii de aici sunt mult mai civilizaţi şi sociabili, poate şi din cauză cu au un nivel de viaţă mult mai ridicat. Neapărat de preciat că danezii zâmbesc tot timpul, indiferent dacă au sau nu probleme.

Rep: Ai avut probleme de adaptare?

TRS: La început da.. a fost o schimbare mult prea bruscă, limba română nu seamănă deloc cu daneza, dar m-am descurcat cu ajutorul limbii engleze. În timp, după ce am cunoscut lume, mi-am făcut prieteni şi totul a fost mult mai uşor.

Rep: Se aseamănă într-o oarecare măsură Bistriţa cu Aalborg? Sunt relativ apropiate ca dimensiune şi populaţie.

TRS: Sunt două oraşe diferite dar ambele au ceva unic. Bistriţa este oraşul în care am copilărit şi pe care îl iubesc şi îl voi iubi întotdeauna, indiferent unde o să ajung. Iar Aalborg e oraşul în care trăiesc şi studiez de doi ani şi încă e nou pentru mine, descopăr lucruri noi în fiecare zi.