A plecat din Sângeorz Băi, a făcut o facultate la Cluj şi una la Bucureşti iar de mai bine de un an reinventează istoria bicicletei PEGAS, fiind unul dintre pionierii şefi care au cumpărat marca Pegas de la Uzina Mecanică Tohan şi au decis că legendara bicicletă a copilăriei noastre merită readusă la viaţă.

Pentru că producţia Pegas a încetat în anii ’90, tinerii întreprinzători aflaţi la prima lor afacere n-au avut nevoie decât de nişte formalităţi notariale şi taxele de rigoare, după care au început să comande componentele bicicletei din Taiwan iar acum le asamblează într-o mică hală a clădirii „Ciclop” din Bucureşti.

(Vă recomandăm insistent să daţi o raită şi pe www.bicicletapegas.ro sau internetulpoporului.ro. Distracţie maximă garantată...!:) 

Cum ai ajuns de la Sângeorz-Băi la Bucureşti – implicat în proiectul Pegas, atât de surprinzător pentru multă lume...?

Din Sângeorz Băi am plecat la facultate în Cluj. După aceea, am plecat din Cluj la o a doua facultate, pentru că auzisem că Bucureştiul este oraşul oportunităţilor. Şi aşa este! Trebuie să ai în permanenţă ochii deschişi.

Cât a fost (sau este?) de complicat să resuscitaţi un brand,un simbol al Epocii de Aur..?

Depinde de brand. Pegas s-a resuscitat în mare parte de la sine, doar activându-l puţin. Apoi a venit greul – producţia în sine, răspândirea veştii că Pegas a renăscut precum pasărea Phoenix. Investim încă foarte multe sentimente şi timp în acest proiect, pentru a-l duce cât mai departe. Nostalgia este atributul exclusiv al bicicletelor Pegas.

Înainte de ’89, erai unanim respectat în cartier dacă aveai un Pegas... Crezi c-o să reuşiţi să recâştigaţi un asemenea statutut pentru bicicletele produse de voi...?

Statutul acesta nu s-a pierdut niciodată. Această bicicletă Pegas a rămas în inimile românilor peste ani. Din contră, nu trebuie recâştigat, ci răspândit cât mai mult în rândul tinerilor sub 25 de ani care nu au prins febra Pegas sau nu-şi amintesc foarte multe despre acea perioadă.

Ştiu vecinii tăi din Sângeorz că eşti implicat în acest proiect...? Ar fi posibil sau ar merita să deschideţi vreun punct de vânzare în Sângeorz sau în Bistriţa...?

kŞtiu şi vecinii din Bistriţa, Năsăud, Feldru, Maieru şi Rodna, cred... Deocamdată nu avem în plan să extindem activitatea în alte oraşe din ţară pentru că vrem să ne păstrăm titulatura de „Pegas se obţine doar din Atelierele Pegas şi trebuie să fii merituos să-l obţii.” Livrăm în toată ţara, zilnic, prin servicii de curierat. Pe viitor avem în plan să acaparăm toată România.

Care este rolul tău în Atelierele Pegas...? Aveţi parte de o atmosferă hazlie şi tovărăşească de muncă în echipă...? Sau e doar o impresie a celui care vede lucrurile de departe şi în realitate lucrurile sunt chiar serioase...?

Nu avem roluri bine stabilite – fiecare lucrăm cu maxim de profesionalism să contaminăm cât mai mult poporul cu febra Pegas. Cât despre atmosferă, dacă v-aţi uitat vreodată la Orange County Choppers pe Discovery – aşa este atmosfera şi la noi. Ne certăm dimineaţa, la prânz şi joia, apoi ne distrăm de propriile greşeli, bem bere seara, suntem foarte normali. Chiar ne gândim să facem un reality show pentru asta.

Cum a primit publicul iniţiativa voastră...? V-aţi lovit şi de reacţii negative, de indivizi care să vă acuze de nostalgii inutile sau alte cele...?

Aici sunt două categorii de reacţii – nostalgie soldată cu lacrimi şi cu depănare de amintiri şi o altă reacţie mai puţin plăcută – a acelor oameni care nu mai cred în renaşterea Pegas şi spun că nu mai e ce era odată... De cele mai multe ori, când oamenii intră în Atelierele Pegas, nici măcar nu salută pentru că sunt ocupaţi cu readucerea aminte a copilăriei...

Care este partea cea mai dificilă a proiectului...? Vânzarea, producţia, marketingul sau poate altele, nevăzute...?

Nu există parte dificilă atâta timp cât faci cu drag ceea ce faci. Vânzarea este dictată de nostalgie în mare parte, adică vine aproape de la sine. Design-ul, producţia şi asamblarea se fac cu lacrimi de bucurie, iar strategiile de marketing sunt bine-puse la punct de profesioniştii din echipa noastră.

Am citit că iniţiatorii proiectului (Andrei Botescu şi Alexandru Manda) au avut biciclete Pegas în copilărie... Tu te-ai bucurat de aşa ceva...?

Da, într-adevăr ei sunt iniţiatorii. Totul a pornit de la vânzarea unei biciclete Pegas de către Alexandru, lui Andrei. După câteva zile i-a fost furată bicicleta lui Andrei... Mai cumpăra de unde nu-i...! De aici a pornit noua istorie Pegas. Toţi copiii cuminţi au avut un Pegas. Eu m-am bucurat de o bicicletă Pegas Kent pe care am primit-o cadou de la fratele meu mai mare, nu neapărat pentru că am luat premiul întâi. Pe această bicicletă îmi amintesc că plimbam pe şaua cea lungă cele mai frumoase fete din curtea blocului.

Sunt şanse să vă îmbogăţiţi dintr-un asemenea proiect...? Cum merg vânzările...? Cumpără românii efectiv sau doar se extaziază ca la reclamele vechi dinainte de 89...?

Deja ne-am îmbogăţit. Sufleteşte! Atâta timp cât nu aducem bani de acasă, ne îmbogăţim încet dar sigur. Cumpără nu doar românii, culmea! Ne bucurăm de notorietate şi în afara României, datorită românilor plecaţi în toată Europa, care îşi cumpără Pegas şi apoi sunt observate de străini.

Cât de departe v-aţi dori să ajungeţi cu proiectul Pegas...?

I-am făcut o promisiune căluţului înaripat Pegas: că nu-l vom mai lăsa să moară niciodată.

Aţi reuşit să puneţi la punct modelul acela teribil de Pegas Derdeluş...?

Avem deja câteva proiecte îndrăzneţe legate de sania Pegas Derdeluş. Sperăm ca la anul să anunţăm oficial producţia şi lansarea acestui model de sanie. Vă spun şi un secret – avem de gând să lansăm şi o tricicletă Pegas şi o trotinetă Pegas...! Dar să nu mai spuneţi nimănui....!