Într-o postare pe Facebook, la fel de interesantă ca multe altele, Gabi Balint povestește ce s-a întâmplat în primăvara anului 1981, cum era să ajungă la Dinamo și a ajuns la Steaua - scrie sportulbistritean.ro. Citește toată poveste aici:
Primavara lui ’81
După un antrenament cu Luceafărul am avut o discuţie cu Nelu Numweiller, la ieşirea de la stadionul 23 August, care mă sfătuia să semnez pentru Dinamo, spunându-mi că era interesat de mine. Mergând şi cugetând la spusele lui spre căminul de la Electroaparataj, m-am trezit flancat de doi soldaţi care m-au invitat frumos să urc într-un Aro cu număr de armată, sugerându-mi adresa: „Mergem la stadionul Steaua, unde colonelul Nanciu vrea să vorbească cu tine”. Mă gândeam că eram prea tânăr să fiu încorporat, eram în clasa a XII-a, aveam de dat bac-ul şi…who the f..k is Nanciu, până la urmă?! Am ajuns la tribuna a doua, unde era biroul şefului secţiei de fotbal al clubului Steaua. Aşadar, şeful era colonelul Nanciu. Urc scările, bat la uşă şi intru în biroul care era pe partea stângă. Deschid uşa şi-l văd pe tatăl meu în poziţie de drepţi. Nu spunea nimic, doar se uita la mine. Apoi, arunc privirea spre colonelul care mi-a întins o mână recomandându-se a fi colonelul Nanciu, şeful secţiei de fotbal al clubului Steaua. L-am ignorat total deoarece nu înţelegeam ce căuta tatăl meu, venit de la 500 de km la Bucureşti fără să mă anunţe. Privind spre el, îl aud pe colonel întrebându-l:
- Tovarşu’, Balint, care e salariul dumneavoastră?
- 1.500 de lei, îi răspunde tata.
- Noi îi dăm fiului dumneavoastră 2.500 de lei plus prime de joc, dacă semnează cu noi şi-l facem direct sergent major fără să facă armata. Acceptaţi?
Atunci, tata privindu-mă aşa cum m-a privit când s-a despărţit de mine şi m-a trimis la Bucureşti cu trei ani în urmă, i-a răspuns colonelului:
- Aş vrea să vorbesc cu băiatul meu între patru ochi, dacă e posibil.
Colonelul ne-a lăsat singuri şi foarte amabil ne-a trimis afară din birou să discutăm.
Tata:
- Steaua e un club mare, armata înseamnă disciplină şi educaţie, poţi să ajungi aici un mare jucător. Nu putem rata ocazia.
Eu:
- Cum vrei tu, tată. Eu te-am ascultat întotdeauna şi mi-a fost bine. Intrăm şi semnăm.
Am intrat, am semnat şi am rămas 9 ani la Steaua. Tatăl meu a avut dreptate. Steaua m-a educat şi mi-a oferit cele mai minunate clipe din viaţa mea pe care şi eu le-am răsplătit cu mult efort şi sacrificii. Sper că nu deranjez pe nimeni când strig din răsputeri: Steaua, suntem noi!
Citește mai multe știri din sportul local numai în sportulbistritean.ro
.jpg)
0728-237 215
