Banuiesc ca nu sunt singurul care simte asta: m-am saturat sa aud doar banii vorbind! Dar, poate ca sunt unul dintre putinii care aleg, de bunavoie, sa nu-i mai asculte.
Unul care, constient ca ajuns sa traiasca intr-un tot mai asaltat si mai subred Turn Babel Social, in care mintea vorbeste-ntr-o limba si sufletul intr-alta, alege calea si “logica” sufletului, a singurului nostru martor pentru fapte si judecati trecute ori prezente.
Timp de cinci ani, perioada in care am reprezentat vanatorii si pescarii din Filiala de Vanatoare si Pescuit Beclean din vremelnicia functiei de presedinte, am sperat ca pot face bine. Un bine si oamenilor, nu doar bugetelor. Se pare insa ca e mult mai important cancerul bugetului unei asociatii decat “bolile”, necazurile sau neajunsurile banesti ale oamenilor (ma feresc sa-i numesc “membri” fiindca nu-mi plac depersonalizarile formal-statutare!) care au sustinut-o si o mai tin in viata.
Am sperat ca vanatorul si vanatoarea adevarata, nu doar hotia vanatoreasca (in toate formele sale, de la braconaj la incalcare grosolana a eticii si culturii vanatoresti) pot fi asociate fara a ne rusina, deopotriva, intimitatii breslei dar si imaginii noastre publice. Recunosc ca adesea m-am inselat.
Majoritatea oamenilor se incapataneaza sa ramana robii naravurilor rele,... sa lupte cu toate eforturile impotriva ordinii si a regulilor normalitatii ca impotriva celui mai mare dusman. La fericire nu poti condamna pe nimeni!,...e o chestiune de optiune personala. Si atunci, ce simte oare calul care se incapataneaza sa indrepte caruta pe drumul cel bun in timp ce vizitiul si petrecaretii din ea il indeamna din haturi intotdeauna spre araturi infundate, spre mlastini fara iesire?...Simte inutilitate si lehamite.
Adesea si biciul minciunii. Simte faptul ca lui ii putrezesc copitele-n noroi in vreme ce adevaratii vinovati chefuiesc la loc uscat, in caruta. Ah, si inca ceva: la chefuri suntem comunisti...la responsabilitati suntem cei mai feroce capitalisti. Asta ca sa spun altfel ceea ce m-am saturat sa aud in ultimul timp in sedintele Consiliului AJVPS Bistrita- Nasaud, si anume: “Nea Girjane s-a terminat cu comunismul in vanatoare!”. O spun rastit oameni care si-au construit cariere vanatoresti si profesionale in comunism si care, acum in “crudul” capitalism, profita din plin de spitul in fund pe care l-au primit atunci cu slugarnicie de la “nedreapta oranduire”.
Pe de alta parte, sunt silit sa recunosc: de la cinci ani si pana azi, majoritatea destinului meu vanatoresc se confunda cu comunismul. O perioada care insa poate aduna pentru vanatoare si vanatori mult mai multe plusuri decat minusuri. Cei care sunt cinstiti cu ei insisi si cunosc fenomenul pot depune marturie. O perioada care a format majoritatea vanatorilor adevarati pe care-i strange acum menghina neajunsurilor pe de o parte, si a patimii vechi pe de alta parte. Stiu ca generalizarile sunt false deci ma voi feri a le face. Acelora care au inteles in tovarasia mea vanatoreasca pretul ortaciei vanatoresti cinstite le multumesc.
Lor li se datoreaza mare parte din realizarile perioadei in care le-am fost presedinte. Ma refer la faptul ca Filiala Beclean e singura din judet care nu a pierdut nici un fond (si asta a devenit -culmea!- o vinovatie, o acuza venita asupra-mi din partea acelora care nu si-au gasit nici o vina in faptul ca au pierdut fondurile din filialele lor!) in acest an nebun al recontractarii fondurilor de vanatoare (in prima etapa FVPS Beclean a ramas cu 6 din 6!...fiindu-i apoi scos unul, Fondul de Vanatoare Dobric, la licitatie in urma unei decizii a Consiliului AJVPS Bistrita-Nasaud), ...la faptul ca am sprijinit infiintarea unui muzeu de vanatoare la Beclean si am organizat doua editii ale unui concurs menit sa promoveze cultura vanatoreasca, concursul de la Baile Figa, “Vanatoare la ceaun”, ...ca am facut totul, cu cata pricepere am avut, astfel incat imaginea vanatorului sa redevina una onorabila.
Ii indemn sa-si apere sufletul si mandria vanatoreasca prin fapte si cu dreapta credinta, asa cum i-am indemnat totdeauna. Ii indemn sa uite proverbul pagubos si complice “Capul plecat sabia nu-l taie” si sa-si tina capul sus cu mandrie si convingerea ca puterea e a lor, a faptelor lor umane si vanatoresti. Din acest moment demisionez din orice calitate vanatoreasca avuta la AJVPS Bistrita-Nasaud.
Cu tristete dar si cu convingerea ca am facut si fac ceea ce trebuie pentru ca spiritului cinstit al vanatorii sa-i mai sune o data ceasul trezirii. Am ales sa fiu un simplu vanator alaturi de alti vanatori simpli. Cu alte cuvinte, daca vor fi fiind, aleg sa traiesc dezamagirea si esecul alaturi de oameni cu care impartasesc aceleasi aspiratii si truda aceliasi pasiuni, vanatoarea. Aleg cu sufletul!...Altfel, la ce bun singurul martor cinstit al unei vieti in care judecatile sunt hotarate adesea de “martorii falsului adevar”. Imi scot palaria de vanator si va salut respectuos pe toti!
Sorin Girjan