În Transilvania, Moş Nicolae este numit Sân-Nicoară şi este unul dintre cei mai populari sfinţi. O legendă spune că Sân-Nicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou în lumina mare, când cerurile se deschid de trei ori.

Fiind protectorul copiilor (dar şi al tâlharilor, al corăbierilor şi al oştenilor), Sfântul Nicolae a rămas în memoria colectivă a poporului ca fiind primul moş darnic şi justiţiar care le face cadouri copiilor odată cu venirea iernii. De aici, ziua de 6 decembrie s-a ales şi cu denumirea de “Crăciunul copiilor” iar în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei mici pot primi fie o nuieluşă, dacă nu au fost cuminţi, fie dulciuri şi alte daruri, dacă merită.

Tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit copilul neascultător trebuie să fie de măr: dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până de Crăciun, înseamnă că sfântul "a mijlocit" iertarea celui care a fost lovit.

O vorbă din popor mai spune că „atunci când Moş Nicolae îşi scutură barba cea albă, afară va ninge negreşit” și că este un erou pe cal alb care păzeşte soarele de forţele malefice ale diavolului.

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor, al fetelor nemăritate şi al mireselor şi, în mod special, al copiilor mici.

Este cinstit pe 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Împăratului Constantin cel Mare şi i-a cerut să-i ierte pe cei trei tineri nevinovaţi care urmau să fie omorâţi a doua zi.

Se credea, de asemenea, că dacă îngheaţă Mureşul după Sfântul Nicolae, iarna va fi lungă: „Ziua începe a creşte aşa cum sare cocoşul din târnaţ; noaptea-i mai mică ca în alte zile că „o ţâne Moşu” unde-i locu’ ei. Dacă vezi multe ciori, în Ziua Moşului atunci iarna va fi geroasă; neaua, care stă pe pomi ne zice că vara cucuruzu’ va fi nalt şi cu ştiulete mare...” cred bătrânii...

Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii lui au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi care și-au dorit mult un copil, iar Dumnezeu le-a dăruit un fiu milos, foarte înţelept şi extrem de curajos. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor.

Rămas orfan încă de mic copil, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic și s-a gândit apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine".

Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul Nicolae a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin.

Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea, a fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii iar oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite.

Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie: se spune că o familie săracă avea trei fete iar atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă de moravuri „uşoare” ar fi soluţia să scape de sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.

Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae.

După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.

Sursa: crestinortodox.ro, rugaciuni.ro