Credincioşii ortodocşi îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Ilie, cel care fulgeră şi trăzneşte din goana calului – cel care a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului şi care se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, dacă ţinem seama de faptul că ziua prăznuirii sale este însemnată cu roşu în calendar – însemnare care nu mai apare în acest fel la niciun alt proroc.

În ziua de Sânt Ilie, femeile duc la biserică busuioc, pe care-l pun la icoane iar după slujbă îl duc acasă unde este ars iar cenuşa lui este pusă la nevoie pe bubele copiilor.

Mărul este pomul lui Ilie, se mai spune în credinţa populară – prin urmare, până la 20 iulie nu e bine să mănânci mere, ca să nu-l superi pe Sfântul Ilie şi să te trăznească.

Gospodinele duc la biserică şi mere pentru sfinţire iar fetele se scaldă goale în lanurile de cânepă – în noaptea de Sfântul Ilie, după care se culcă iar dacă visează cânepa verde – se vor căsători cu flăcăi, dar dacă visează cânepa uscată - ursitul va fi un văduv. Bătrânii sunt convinşi că cine munceşte în ziua Sfântului Ilie este pedepsit cu fulgere.

Potrivit tradiţiei, tatăl lui Ilie a văzut la naşterea fiului său oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe Ilieîn haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.

În Vechiul Testament se povesteşte că Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă, dacă nu va lepăda credinţa în zeul Baal. Pentru că regele, împreună cu poporul lui Israel nesocotesc cele vestite de Ilie – în ţară n-a mai plouat timp de trei ani şi jumătate.

Sfântul Ilie este nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit. Aici a fost hrănit în chip miraculos de corbi, care îi aduceau dimineaţa pâine şi seara carne. Această hrană era adusă de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de pâine şi de carne – acestea preînchipuind Euharistia, trupul Domnului.

Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel şi să se roage mai întâi prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal. El a reuşit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu au reuşit să facă. În final, tot Sfântul Ilie a adus prin rugăciune şi ploaia care a salvat poporul de la moarte.

În Liturghier, la slujba oficiată la vreme de secetă, se subliniază mijlocirea Sfântului Ilie pentru ploi: “Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite şi precum pe Ilie, oarecând, aşa să ne audă şi pe noi şi să ne miluiască, cu ploaie şi cu buna întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm....!“

Sursa şi foto: creştin-ortodox.ro, superstiţii.ro, hramsvetigeorgi.com