Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, Andrei a fost însă ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, care i-a şi insuflat dorinţa de a-L urma pe Hristos, atunci când a rostit cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. De atunci Andrei a fost numit „Cel dintâi chemat”, numele său derivând din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Dar chemarea sa la apostolie s-a petrecut mai târziu, fiind relatată de Sfântul Evanghelist Matei: "Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni! Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Matei 4, 18-20).

Tradiţia Bisericii arată că, după înălţarea lui Hristos la cer şi după Cincizecime, apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru propovăduire iar lui Andrei i-au căzut sorţii să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea de azi), până în Crimeea.

Andrei a avut parte de un sfârşit tragic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a și spus Crucea Sfântului Andrei.

Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat Ocrotitorul României. Acelaşi for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, să fie proclamată Sărbătoare Bisericească Naţională. Tot în 30 noiembrie îl celebrează pe Apostolul Andrei și romano-catolicii, lutherani şi anglicanii, dar în Scoţia, el este sărbătorit pe 9 mai, data primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.