Nu am să încep fără să-mi exprim mâhnirea pentru reacţia de la începutul lecturării acestei moţiuni şi aş vrea să vă întreb acum dacă aplauzele dumneavoastră erau dedicate dimensiunii alocaţiei copiilor în România, erau dedicate exodului absolvenţilor din România sau poate că, măcar, nivelului de abandon şcolar?
Aş vrea să abordaţi cu maximă decenţă şi să nu mai spuneţi că e ceva demagogic în a afirma că 42 de lei alocaţia de stat pentru copii e ceva de nediscutat sau ceva de nelucrat la ea. Nu găsesc. Asta aţi spus: că e demagogie în a spune că 42 de lei... Vă aduc aminte un paragraf, că mi-a părut că nu aţi fost atenţi. „Nu e deloc întâmplător faptul că toate studiile arată o Românie aflată pe ultimul loc în Europa în privinţa indicatorilor de educaţie şi sănătate, în timp ce excelăm pe primul loc la sărăcie”. Aici ce este demagogic în a spune lucrurile acestea? De ce nu vreţi să recunoaşteţi studii şi indicatori precişi? Acesta este crudul şi cruntul adevăr!
Nu aveţi astăzi nicio politică, program, care să se refere la aceste lucruri. Ne-aţi spus aici de export, ne-aţi spus de politici centrate pe familie. Ne-aţi spus de implicare proactivă. Programe precise! 42 de lei alocaţia din România, astăzi, pentru un copil! Vă preocupă, în schimb, tot felul de pseudopriorităţi, cum ar fi: reorganizarea Guvernului României, angajarea a încă 1950 de funcţionari – eu nu ştiu în ce administraţie! – alte minunăţii politice pe ordinea de zi de astăzi, ASF. Cum raportaţi salariile directorilor din aceste instituţii la alocaţiile copiilor din România?
Domnilor ministeriabili,
Doamnă ministru,
Când veţi începe să lucraţi pe programe adevărate? Dacă se poate la dumneavoastră programe şi programatice, dar nu până în 2020, ca să spun aşa până la capăt... De ce până în 2020? Să ştim şi noi ce avem de evaluat atunci când discutaţi.
Nu a spus nimeni astăzi niciun cuvânt măcar de un leu în plus la alocaţia copiilor. Ne spuneţi astăzi că e demagogică? E demagogie în a spune că... Câţi euro cumpăraţi, doamnă ministru, cu 42 de lei, dacă mergeţi acum la bancă? Mai puţin decât degetele de la mâini.
O să vă spunem aşa. Cum facem cu alocaţiile? Că sunt totuşi 42 de lei. Ne-am gândit noi, astăzi, poate legăm cumva alocaţiile copiilor de pensiile parlamentare. Ce spuneţi? Aşa poate că le trecem. Dăm şi noi la copii ceva în plus?
Venim şi noi aproape de preocupările prioritare ale dumneavoastră şi aducem totuşi discuţia despre alocaţii.
Pe final, domnule prim-ministru, doamnă ministru, stimaţi ministeriabili, sperăm că nu păstraţi mărirea alocaţiilor pentru copii pentru anul viitor în campania electorală. Măcar de data aceasta, vă rugăm noi să nu vă mai abţineţi şi să măriţi urgent alocaţia copiilor.
Mulţumesc din suflet.