Se povesteşte printre cei mai bătrâni și mai înțelepți că, de îndată ce Iisus Hristos a înviat, a umplut întreaga lume de lumină și că după Înviere, timp de şapte zile, până în Duminica Tomii (sărbătorită anul acesta pe 27 aprilie), porţile Raiului vor fi deschise pentru cei ţinuţi în Iad de la Adam şi până la venirea Mântuitorului.
Respectând o străveche datină, preoții obișnuiau să scoată uşa din mijloc a altarului din biserică și s-o pună deoparte, timp de șapte zile după Înviere, pe toată perioada Săptămânii Luminate.
La fel ca în Săptămâna Patimilor, în aceste zile nu se oficiază nunți și fiecare zi are o denumire aparte: Lunea Albă, Marţea Dracului sau Marţea Albă, Miercurea după Paşti sau Sfânta Mercurie, Joia Verde (Joia Necurată sau Joia rea) şi Vinerea Scumpă (Fântâniţa sau Izvorul Tămăduirii).
În Lunea Albă bistriţenii obişnuiesc să facă vizite rudelor și neamurilor: copiii îşi vizitează părinţii iar finii îşi vizitează naşii – mai demult oaspeţii fiind obişnuiţi să aducă gazdelor în dar şi pască și ouă roșii pentru vestirea Învierii Domnului.
Despre Marţea albă bătrânii credeau că ar fi ruptă din Înviere şi de aceea se cerea respectată prin pomeni făcute celor săraci. Femeile obişnuiau să dea drumul Păresimilor, să citească pomelnicul din timpul postului şi să facă pomeni pentru vii şi morţi.
Începând cu Miercurea după Paşti, era voie să se reia munca la câmp dar femeile se fereau în continuare de lucru, ca să nu se umple de purici. În această miercuri se ţinea “nunta şoarecilor”: cine nu respecta ziua de sărbătoare avea parte de roade, grâne, haine şi bucate roase de şoareci.
Joia verde sau Joia Necurată era destinată morţilor: femeile ţineau această zi pentru ca grindina să nu le strice holdele, dădeau de pomană peşte, îşi pomeneau morţii şi încercau să încălzească sufletele celor adormiţi dând foc unor nuiele de alun.
În anumite comunități sătești, în Joia Necurată se desfășura Slobozirea apei: o fată sau un băiat avea de cărat 44 de găleţi cu apă pentru cei plecați din lumea viilor, după care se puneau două lumânări încrucişate, se aprindeau la toate cele patru capete și se puneau într-un vas care era slobozit în fântână pentru apa morţilor.
În Vinerea scumpă se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic care datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. După Sfânta Liturghie, în toate bisericile se sfinţeşte apa – ritual cunoscut drept “agheasma mică” (spre deosebire de “agheasma mare” a Bobotezei), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.
Sursa: rugaciuni.ro
.jpg)
0728-237 215
