Sătenii din comunele de pe Valea Bârgăului respectă o veche tradiție care spune că în Ajun de Sfântul Gheorghe trebuie să își protejeze recoltele, casele și animalele de rău și de strigoi. Ei aruncă în foc tot ce este rău, ce nu mai e necesar după curățenia de primăvară, ajutând astfel, conform credinței populare, pe Sfântul Gheorghe să lupte cu răul.

De regulă, în ajunul zilei de Sf. Gheorghe, “Focul viu” trebuie aprins de feciori fie prin gospodariile din sat, fie sus la stânile de pe hotar, acolo unde urmau să pășuneze animalele toată vara. O parte din tradiție încă se mai respectă, noaptea de ajun fiind acum un prilej de a închina un pahar de vin sau țiucă și de a petrece până dimineața.

La cei 60 de ani ai săi, Nicolae Urs respectă cu sfințenie tradiția și an de an își duce copii și nepoții pe când pentru a supraveghea focul și pentru a le povesti tinerilor despre această tradiție și cum trebuie dusă mai departe.

Când fumul negru începe să se ridice, oamenii încearcă să îl dirijeze spre grajdul vitelor deoarece exista credința că fumul de la “Focul viu” are capacitatea de a “curața vitele” și de a le proteja de strigoi care încearcă să le distrugă lactația și calitatea laptelui.

Dintre toți Sfinții sărbatoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat Sfântul Gheorghe care este sărbătorit pe 23 aprilie și care este considerat patronul tuturor animalelor, din această zi începând și anul pastoral.

Astăzi, tot pe Valea Bârgăului, imediat după ce vor ieşi de la slujba de la biserică tinerii caută urzici cu care îşi ating prietenele, în zona existând credinţa că altfel vor fi leneşe toată vara.