În noaptea din ajunul Bobotezei, în Chintelnic, în Friș (Lunca), la Ardan sau în Șieuț (dar și prin Maramureș și Bucovina) se practică încă (ușor adaptat la realitatea zilelor noastre) un obicei inedit: tinerii fură poarta fetelor care trebuie să se mărite sau, uneori (la Ruștior, de pildă) fură porțile și le inversează între ele – montând poarta unuia la gardul altui gospodar.

Bătrânii din sat susțin că poarta se fură „ca să rămâie fata dezgrădită” sau ca să fie gospodăria făcută de rușine în tot satul. Unii dintre hoți încearcă să transmită adevărate „reproșuri” fetelor nemăritate: se fură poarta pentru că fata a fost leneșă, pentru că a refuzat vreun băiat din ceata hoților sau pentru că și-a servit colindătorii de Crăciun cu apă și suc, în loc să le ofere ceva tărie mai aleasă.

Pe unii dintre gospodari, hoții reușesc să-i ia prin surprindere, însă alți gospodari își așteaptă hoții chiar în prag iar între ei se încinge un adevărat recital de poezioare tematice: „Gazdă mare, gazdă mare / Noi venim din depărtare / C-am auzit de la Împărat / C-ai fete de măritat! / Și să nu zici că nu ai / Că-s de 20 de ai...!”.

La care, găzdoaiele trebuie să răspundă tot în versuri: „Măi feciori, avem bugăte / Și le mărităm pe tăte...!”.

Tinerii sunt invitați apoi în casă și omeniți cu mâncare și băutură din belșug, după care se încinge între ei câte o horă care ține până-n zorii de Bobotează. Uneori, cu un strop de noroc, asemenea hore se sfârșesc și cu noi anunțuri de măritiș.

Dar nu toți gospodarii sunt atât de prietenoși: frații și tații fetelor de măritat au dreptul să lege portițele sau să le mânjească inclusiv cu smoală, ca să le ferească de tinerii hoți. Nu de alta, dar uneori oamenii își regăseau porțile furate abia în primăvară, după topirea zăpezilor, aruncate prin cine știe ce coclauri sau râpe neumblate de oameni.

Oricum, era mai mare rușinea pentru gospodari ca, în ziua de Bobotează, să se trezească fără poartă la casă sau cu poarta furată, pentru că aceasta simboliza bunăstarea iar cine pățește o asemenea grozăvie rămâne de poveste multă vreme în sat...

Foto: emm.ro