Mai întâi, mă bucură faptul că dialogul nostru se fundamentează pe principii democratice, argumentative şi paşnice. De altfel, fără o astfel de premiză ar fi imposibil dialogul şi implicit forţa argumentelor şi de o parte şi de alta, ar fi negată căzând amândoi în ignoranţă şi ură. 

Apoi, doresc să subliniez că demersul făcut de domnia voastră pentru a scoate religia din şcoală din trunchiul comun de educaţie porneşte de la viziunea platonică şi pozitivistă a educaţiei. Astfel, dumneavoastră concepeţi un sistem exclusivist în care, în substanţă numai bazele pozitiviştilor sunt admise ca legitime. Însă domnule deputat, istoria ne confirmă că toate sistemele platonice de educaţie au fost sortite eşecului. Însăşi marele filosof Platon a eşuat în Siracuza, căci modelul lui nu urmărea realitatea, ci utopia. 

Domnia voastră, prin utopia ştiinţifică a pozitivismului pe care îl afirmaţi faceţi acelaşi lucru: nesocotiţi realitatea şi implicit libertatea de a alege. Astfel, ceea ce afirmaţi dumneavoastră ca mare bun al excluderii religiei din şcoală: libertatea, este ea însăşi încălcată de tezele dumneavoastră!

Poarta relativismului pe care o deschideţi este extrem de periculoasă… În şcoală, creştini practicanţi suntem între 10% şi 20% în cele mai pesimiste sondaje, prin urmare, dacă este libertate, atunci să fie pentru toată lumea, inclusiv pentru noi! Noi respectăm libertatea de conştiinţă a elevilor, astfel fiecare părinte are dreptul de a alege pentru copilul lui confesiunea potrivită şi inclusiv excluderea religiei din educaţia acestuia.

Dar dacă majoritatea părinţilor nu cer acest lucru, de ce domnule deputat excludeţi libertatea lor de a alege, arogându-vă dumneavoastră arbitrajul conştiinţei lor? De ce domnule deputat nesocotiţi libertatea lor? Sau poate tezele pozitiviste vă fac să credeţi că lumea este proastă, iar luminarea lumii vine prin excluderea religiei. Aceste teze au dus la opacitatea gândirii şi i-au făcut pe însăşi marii luminaţi a fi ignoranţi şi tirani ai libertăţii.
Apoi, dacă noi acceptăm toate „materiile ştiinţifice”, care conţin multe teze împotriva credinţei noastre, însă copiii noştri le învaţă, atunci copiii ateilor sau a liberi cugetătorilor, de ce nu ar cunoaşte şi tezele noastre? A cunoaşte nu înseamnă a le da crezare! A fi informat nu înseamnă a adera la o convingere sau alta. Mai cu seamă că dialogul la ora de religie este o dată pe săptămână, iar „materiile ştiinţifice” abundă zilnic. De ce numai noi suntem acuzaţi de îndoctrinare? De ce numai noi suntem văzuţi inamici ai libertăţii?

Stimate domnule deputat, nici nouă nu ne plac multe din materiile exacte pe care trebuie să le studiem, însă datorită faptului că avem echilibru şi respect faţă de celelalte gândiri, le memorăm, dăm examene din ele şi fără să vrem ne supunem legilor şcolare, uneori atât de nedrepte. Atunci, cu ce vă deranjăm? Ce rău vă facem noi creştinii atât de mare încât dialogul nostru să fie exclus din şcoală? Unde este raţiunea dreaptă dacă noi suntem excluşi din şcoală? Unde este libertatea dacă noi suntem persecutaţi de însăşi apărătorii libertăţii, după cum afirmaţi dumneavoastră a fi!?

Mai am multe de spus asupra tezelor dumnevoastră, însă mă opresc aici, aşteptând contraargumentarea la cele spuse de către mine mai sus, pentru ca Adevărul să trimfe peste gândirile noastre, iar toleranţa să ne permită tuturora să convieţuim paşnic.

Prof. Florin I. Bojor