Ai putea să presupui că moșul vorbește la telefon cu băiatul lui plecat cine știe pe unde și că bătrânica de lângă el, care îl ține strâns de mână, se gândește la gospodăria lăsată în urmă, la ocolul care trebuie măturat, la porcul care trebuie hrănit, la drumul care se întinde istovitor înaintea lor.

Ai putea să-ți imaginezi că ea nu va primi flori de 8 martie, că nici moșul nu este răsfățat peste zi cu prea mulți pupici. Ai putea să bănuiești că poate se uită seara la televizor împreună, după ce or fi robotit fiecare în treaba lui, câte o zi întreagă...

Ai fi tentat chiar să crezi că – măcar o dată în viață – or fi citit sau auzit de scrisoarea pe care Pavel a trimis-o Corintenilor, avertizându-i că și dacă ar cunoaște toate tainele și toată știința, și dacă ar avea toată credința în stare să mute munții din loc – dar dragoste nu ar avea – ar fi un nimic. Că și dacă și-ar împărți toată averea săracilor, fără să aibă dragoste – nu i-ar folosi la nimic...

Pentru că numai dragostea este îndelung răbdătoare și plină de bunătate... Numai dragostea știe să nu pizmuiască, să nu se laude, să nu se umfle aiurea de mândrie, numai dragostea nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire – acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul... Prorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștințele vor ajunge la capătul capătului – numai dragostea nu va pieri niciodată... Pentru că este mai mare decât credința și decât nădejdea la un loc...