Copleşiţi de această duioasă realitate – că sute de femei au fost zărite ieri, pe străzile oraşului, cu braţele pline de flori, surâzânde şi îmbujorate – am încercat să dăm o raită prin piaţă, să povestim cu doamnele din intersecţii, vizibil interesate cum şi-au petrecut ele Ziua Internaţională a Femeii. Dar nu ne-a mers...
Vag emoţionaţi de semnificaţia profundă a zilei de sărbătoare, ne-am oprit mai întâi în intersecţia de la Han, bine căptuşită cu tarabe, casete de bere întoarse, vaze de flori şi mici ghivece. „Ce naiba căutaţi pe-aici!? Iară ne faceţi poze?!? Da' ne-am săturat! Nu avem nevoie!” - a fost salutul cu care ne-au întâmpinat, deja sictirite, vânzătoarele de flori...
Aşa că, ascultători din fire, ne-am văzut de treabă şi ne-am încercat norocul mai încolo, în faţa blocului Lamă – unde doi reprezentanţi ai Poliţiei Locale erau deja la faţa locului încercând să facă ordine şi să restabilească vizibilitatea pentru şoferii care dădeau colţul. „8 Martie?! Cum dracu' să-l sărbătoresc?! Lăsaţi-mă, doamnă, cu 8 Martiele ăsta, că n-am stat în cur de azi-dimineaţă!”, ne-a apostrofat una dintre doamnele care se ocupa de flori – aşa că n-am mai îndrăznit să le deranjăm munca.
Ne-am gândit că sigur vom avea mai mult noroc în Piaţa Decebal – multicoloră şi poate mai calmă, sub razele soarelui de prânz. Numai că înainte să apucăm să ne dezmeticim şi să savurăm nebunia de culori – am fost izbiţi în plin de răcnetele unei domnişoare de pe colţ: îşi situase taraba în apropiere de Raiffeisen şi părea cufundată cu totul într-o ceartă cu un bărbat trecut de prima tinereţe, care avea deja vreo 10 garoafe roşii în mână şi care îndrăznise să se revolte că preţurile sunt prea mari.
„Mocaaanule..!”, am prins din zbor replica domnişoarei şi mormăielile enervate ale bărbatului care s-a îndepărtat repejor, mai ales că şi alte doamne blindate îndărătul tarabelor de flori i-au sărit fetei în ajutor, certându-l, într-un fel de cor de voci nervoase care au tot crescut în intensitate până când o domnişoară şi-a deschis caserola de friptură, înfometată după atâta muncă – aşezându-se la masa improvizată...
Corul s-a potolit, ne-am imaginat că s-ar putea porni din nou, cu forţe proaspete, dacă avem tupeu să întrebăm ce îşi doresc de 8 Martie, aşa că am trecut prevăzători, în linişte, mai departe, spre piaţa propriu-zisă, spre florile producătorilor locali, unde am găsit, în sfârşit oaza de linişte îndelung căutată... în preajma doamnei Elisabeta Zegrean – cam singura care surâdea enigmatic şi care ne-a şoptit, învăluită în treabă şi asaltată de cumpărători – că florile o impresionează chiar şi acum, chit că dintotdeauna a avut parte de multe flori – şi că florile sunt cele care o încarcă pozitiv cu energie, nu numai de 8 Martie, ci în fiecare zi...