Când nimeni nu mai spera într-o asemenea minune, când lumea se resemnase că anumite fapte vor fi pedepsite doar (eventual) de Dumnezeu – Curtea Supremă şi-a luat inima-n dinţi şi a decis (“istoric”, după cum se exprimă presa centrală) să redeschidă dosarul mineriadei din iunie 1990…! Miron Cozma şi Ion Iliescu nu-şi reproşează nimic, oricum…
“O decizie istorică a Curţii Supreme ar putea pune capăt celor 25 de ani de stângăcii în Justiţie…” scriau ieri, jurnaliştii de la Digi24, salutând cu o oarecare (justificată) încântare faptul că magistraţii au decis redeschiderea dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990.
De altfel, toată ziua am avut ocazia ieri să revedem imagini halucinante cu străzi bucureştene invadate de animale care au împărţit cu pumnul de oţel ordine şi disciplină în dreapta şi-n stânga, care au aruncat România înapoi în ghearele evului mediu dar au şi plantat flori şi aranjat spaţiile verzi din faţa Teatrului Naţional – după cum însuşi Ion Iliescu atrăgea atenţia pe atunci, în timp ce le mulţumea minerilor, cu voce fermă dar linguşitoare, “pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”…
Pentru aceste cuvinte Ion Iliescu ar putea fi anchetat, alături de alte nume grele pecum Petre Roman, fostul premier, sau Virgil Măgureanu, fost şef al SRI.
Fostul lider al minerilor care devastau Bucureştiul în iunie 1990 pozează acum în victimă. „Am fost acceptat și eu ca parte a dosarului, în calitate de victimă a mineriadei din 1990. N-am avut efectiv nicio participare”, spunea Miron Cosma.
Bilanţul oficial al morţilor se apropie de 100, peste 1300 de oameni au fost răniţi atunci iar 6 violuri au rămas cu autori nepedepsiţi. Cu toate aceste, Ion Iliescu declară că nu are ce să-şi reproşeze: „Nu este niciun mort provocat de mine”, spunea fostul şef al statului, în timp ce Miron Cozma afirma, la rândul său, în cadrul unei dezbateri pe tema Mineriadei din iunie 1990, că nu are remuşcări pentru persoanele ucise în timpul evenimentelor, întrucât şi el a fost adus cu forţa la Bucureşti.
Singurul condamnat pentru violențele din 13-15 iunie 1990 este statul român, printr-o decizie CEDO din 2014, fără a exista vreo persoană nominalizată pentru brutalităţile care au îngrozit atunci o lume întreagă.
Şi chiar dacă este puţin probabil să-i vedem pe vinovaţi plătind cu vârf şi îndesat – măcar am îndrăznit să concepem un semn de normalitate. Măcar încercăm, chiar şi după un sfert de veac, să reparăm moral brutalităţile care nu pot fi şterse cu buretele şi nici îngropate sub preşul istoriei la nesfârşit…
.jpg)
0728-237 215
