S-a făcut palid, subțire și prelung, s-a îngălbenit la față, în ultimele zile, iar în ochii obosiți cu care ne pipăie uneori, fără măcar să ne dăm seama, privirile lucesc și ele a boală, a slăbiciune gălbuie, a sfârșeală care nu face decât să-i ia prin surprindere pe cei mai apropiați. S-a îngălbenit brusc la față, gata să leșine...
Nu știm ce poate fi în mintea lui, nu bănuim câte gânduri îl frământă într-o asemenea dimineață nici măcar friguroasă, nu ne închipuim că poate ar tânji după o ceașcă de cafea fierbinte, un ceai de mentă, un biscuit, și habar nu avem, în general, ce și-ar putea dori acum – când e clar pentru toată lumea că ceva se sfârșește înăuntrul lui... Când brațele par că-i atârnă obosite ca după o noapte plină de coșmaruri, iar picioarele și le târăște nătâng – împrăștiind în jur firave gânduri gălbui, verzi sau roșiatice, pe alocuri, precum sângele care îi clocotea pe vremuri năvalnic în vene...
Nu putem face nimic...
Nu reușim nici măcar să reacționăm așa cum s-ar cuveni sau să ne ridicăm la înălțimea întregului spectacol...
În tăcere, încercând să nu deranjăm prea mult, am putea aluneca osteniți pe o bancă, privindu-l îndelung, minute în șir, ignorând complet tot vacarmul din jur...
...S-a îngălbenit brusc la față orașul, gata să leșine, gata să se surpe...
.jpg)
0728-237 215
