Vreţi, nu vreţi - de azi dau buzna peste noi Zilele Babelor, cele care dau tonul unui an prosper şi îmbelşugat sau trist şi nenorocit. Totul depinde de vreme. În credinţa populară, primele zile ale lunii martie erau numite babe, iar oamenii obişnuiau să-şi aleagă câte o babă din intervalul 1 – 9 martie şi să studieze cu atenţie vremea.

Dacă ziua de babă era însorită, se linişteau, convinşi că vor avea parte de un an frumos şi îmbelşugat. Dacă era urâtă vremea - urât şi dezastruos era şi anul care se aşternea în faţa lor.

„Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât...” afirma la un moment dat Irina Nicolau, fostă directoare a Muzeului Ţăranului Român de la Bucureşti, specialist în etnologie, istorie orală și muzeologie şi doctor în filologie-folclor.

Etnografii afirmă că mitul „babelor” şi cel al Babei Dochia este unul dintre cele mai importante mituri româneşti. Se credea că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserica Ortodoxă chiar astăzi, pe 1 martie.

În legendele româneşti, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, aflat aproape de sfârşit şi de moarte. De altfel, moartea Dochiei în ziua de 9 martie era considerată tocmai hotarul între anotimpul friguros şi cel călduros, iar urcuşul pe munte al Babei Dochia, între 1 şi 9 martie, reprezenta intervalul de timp în care ea îşi împlinea destinul, pentru a muri înspre renaştere.

Una dintre legendele clasice despre Dochia o înfăţişează alături de o turmă de oi dată în grija unor flăcăi. Pentru că i-au rătăcit oile pe munte, Dochia i-a pedepsit şi a pornit, furioasă, pe munte, să-şi caute animalele. Afară era un ger cumplit, aşa că Dochia a îmbrăcat 9 cojoace însă după prima zi de mers se încălzise şi a renunţat la un cojoc. În a doua zi vremea a devenit şi mai caldă, astfel încât Baba Dochia a mai aruncat un cojoc. Până în a noua zi de martie, baba Dochia a renunţat la toate cojoacele, şi-a găsit şi oile dar când a vrut să coboare în sat s-a izbit de furia lui Martie care, supărat de blestemele Dochiei, a împrumutat de la frate-său, Februarie, un ger năprasnic, l-a aruncat asupra Dochiei, transformând-o într-o statuie de gheaţă.

Pentru că Dochia şi-a găsit sfârşitul în a 9-a zi din martie, flăcăii pedepsiţi de Baba Dochia au încins un „priveghi” straşnic, stropit din plin cu câte 40 de pahare cu vin.

Unele legende populare afirmă că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce-şi urca oile la munte.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint – asociată soarelui, iar mărţişorul s-a transformat într-un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu banul şnurului de mărţişor se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Duse sunt astăzi, pe apa sâmbetei, toate legendele... Nici Zilele Babei nu mai au efect în Bistriţa, în schimb intersecţiile sunt pline de câteva zile deja, de tarabe încărcate până la refuz de mărţişoare de toate felurile, culorile şi zodiile. Au apărut şi mărţişoarele de tip brăţară sau broşă cu pietricele colorate şi sclipitoare, dar şi mărţişoarele „made in China”...