Chiar fără să-i cheme nimeni, chiar fără să fie nevoiţi, în acest an, să lupte pentru existenţă iţindu-se prin stratul gros de zăpadă - ghioceii - aceşti "miei vegetali" - cum i-a numit un poet anonim şi neinspirat - au apărut, în cele din urmă şi la Bistriţa... Scoşi la vânzare de aceiaşi, inevitabili copii....
Ţigănuşii au apărut din nou, ca în fiecare sfârşit de iarnă, la colţ de stradă, pe treptele unor magazine de succes sau în locurile special amenajate cu vad şi trecere la bistriţenii sensibili - dispuşi să plătească un leu pentru câteva fire de iarbă cu ţâmburuc alb în creştet...
Au apărut - cu inevitabilul lighean (sau bol, în funcţie de necesităţi) în care stau înghesuiţi bucheţelele de ghiocei fragili care, măcar în acest an, au fost scutiţi de Doamne-Doamne de efortul - greu de imaginat de mintea omenească - de a străpunge straturi groase şi succesive de zăpadă...
Bucheţelul de ghiocei costă un leu. Dar ce mai mulţi dintre bistriţeni nu mai au chef să investească nici măcar doi bani în faimoşii reprezentanţi ai primăverii... Pentru că nici ghioceii nu mai sunt ce-au fost, nici primăvara nu mai are acelaşi parfum, preferând nuanţele cenuşii cu care ne-am obişnuit deja în ultima săptămână, şi nici destinatarii nu se mai lasă impresionaţi aşa uşor...