De câteva zile încoace, pe străzile plumburii ale Bistriţei – în punctele esenţiale ale oraşului – au apărut zeci de mesaje mici, cu sclipici – care încearcă (aşa cum şi altele au încercat, fără sorţi de izbândă, din nefericire) să-i trezească la viaţă pe locuitorii urbei noastre. Bucăţele de hârtie au culoarea boltei înstelate şi vorbesc despre...
...bucăţelele de hârtie nu depăşesc câţiva centimetri – închipuind, parcă dimensiunea exactă a cosmosului aşa cum o percep bistriţenii mai ales într-o asemenea dimineaţă cu cer plumburiu, acoperit de o fâşie groasă de nori depresivi.
În asemenea condiţii meteo – devine aproape imposibil să-ţi imaginezi că dincolo de nori – sau deasupra lor – s-ar putea lăţi cu nesimţire, ignoranţă şi totală nepăsare în ceea ce ne priveşte – cosmosul însuşi! (Cosmosul însuţi? sau Cosmosul înşine – cum o fi mai corect?;)
Orişicât, important este că bistriţenii care au curajul sau tupeul sau curiozitatea să se apropie de bucăţelele mici de hârtie – au totodată şi şansa de a afla că un costum de cosmonaut costă 11 milioane de dolari, sau că pe Titan, satelitul lui Saturn, există oceane întregi de metan în care nu se scaldă nimeni (cel puţin deocamdată!) sau că pentru a te elibera de atracţia gravitaţională a pământului ai avea nevoie de forţa egală cu 16 milioane de cai putere sau că în Statele Unite există 3.500 de astronomi şi peste 15.000 de astrologi gata pregătiţi să-ţi ghicească sau inventeze, la nevoie, un viitor pe cât de luminos, pe atât de iluzoriu...