Trei bocitoare din Romuli se află, încă de ieri, în Hamburg, unde participă la un performance de teatru și film care se anunță cel puțin fantastic și care își propune o trecere în revistă a diverselor ritualuri de îngropăciune, jale și durere.

Maria Magdalena Ludewig, Stylianos Tsatos, Marie Stolze și Rainer Casper sunt cei care au pus în scenă ineditul proiect în care au fost implicate și bocitoarele din Romuli – Floarea Bulz, Saveta Timoce, Floarea Rus, Nastasia Szekely, alături de corul polițiștilor și Marineorchester din Hamburg, printre altele.

„Ritualuri ale durerii... Nicio societate nu se poate imagina în afara lor. Aceste ritualuri definesc comunitatea, îi oferă sprijin și celebrează moartea ca dimensiune a vieții – multe dintre ele fiind deja uitate... Moartea a devenit între timp un eșec personal sau o greșeală medicală. Etalarea tristeții și a durerii reprezintă o amenințare deschisă la adresa productivității zilnice. EXERCISE IN MOURNING comemorează 60 de ore de stare de urgență, un exercițiu colectiv al durerii – intens, istovitor, neliniștit, radical. Sala de spectacol va deveni o catedrală a despărțirii, pentru toți cei care nu au descoperit niciodată un ritual. O casă a singurătății colective în care îți poți pierde identitatea. Undeva între o lasagna reîncălzită, neoanele deasupra mesei de disecție, bocitoarele din România, basurile bubuitoare, dragostea în plin război, copilul pierdut, tatăl care nu a mai fost găsit niciodată și soarele care răsare...”, și-au argumentat realizatorii demersul artistic care a început joi, la miezul nopții și amenință că va dura trei zile și trei nopți - adică până duminică la prânz.

Valer Simion Cosma, unul dintre inițiatorii și organizatorii Conferințelor și Școlii de Vară de la Telciu, a transmis deocamdată de la fața locului doar că „...în lungul nostru drum către Hamburg, am auzit de la doamnele pe care le însoțesc un motto care mi-a intrat la inimă: „Lucră greu / Mâncă rău / Și te-adună Dumnezeu...”.

Bocet care ilustrează, o dată în plus, dacă mai era nevoie, că milenara înțelepciune populară din Romuli este la curent, updatată și contemporană celor mai inovatoare tendințe în curentul motivațional care ne vântură universul, tot încercând să ne convingă că munca trebuie să fie fericită, în ciuda certitudinii la fel de milenare că orice slujbă este, în fapt, o pedeapsă.

Nu va fi, deci, o surpriză dacă bocitoarele din Bistrița-Năsăud vor boci impecabil, chiar și fără mortul de la căpătâi, căci se știe deja – din moși strămoși – ale noastre sunt cele mai tari și mai convingătoare din lume...!

Foto @ Valer Simion Cosma