Dar şi acel „Dom, dom...” e cântat repezit, fuşărit, sau fals – copiii parcă nu reuşesc să depăşească prima strofă, se grăbesc să termine repejor cele patru versuri pe care le mai ştiu, uneori le şi încurcă cu versurile altor colinde, după care se opresc brusc, fără niciun cuvânt, nicio urare de final...

Şi se uită la tine lung şi îndrăzneţ, aşteptând răsplată, iar uneori nici nu apuci să închizi uşa şi ei şuşotesc cu capete apropiate, împărţindu-şi banii, certându-se uneori sau mormăind nemulţumiţi...

„Primiţi cu colindul...?” au întrebat nişte copii în faţa unei uşi, zilele trecute... „Primim, primim, dar să ştiţi că nu am decât mere, portocale şi prăjituri...” a răspuns doamna mai în vârstă, uşor ruşinată. „Aaa, atunci lăsaţi, încercăm mai sus...” au replicat copiii.

Nu mai are nimeni pretenţia să cânte în costum popular, dar măcar dac-ar cânta...!

Colac peste pupăză, după ce, în anii trecuţi, am comentat cu toţii în fel şi chip şi ne-am lamentat în legătură cu prezenţa „moldovenilor” pe lângă blocuri, costumaţi în „capră” şi bătând haotic şi asurzitor în tobe – în acest an au dispărut şi ei cu totul...

Ca niciodată în ultimii ani, pe la Bistriţa nu s-au mai auzit răcnetele lor şi nici bocceluţele cu prăjituri sau mâncare de sărbători n-au mai zburat de pe geamurile gospodinelor, drept răsplată, pentru tămbălăul lor festiv...

Foto: chattoir.com