Din când în când, relaţia bistriţenilor cu natura capătă aspecte atât de complexe încât devine paradoxală. Altfel cum să explicăm sau să înţelegem obiceiul unor vecini care îşi aruncă pe geam cojile de ceapă proaspăt tocată, ţigările fumate, coceanele de măr sau de roşii şi alte asemenea mici mizerii care parcă nu mai încap în coşul de gunoi...!?
Unul dintre cititorii noştri fideli ne-a scris zilele trecute că locuieşte pe Strada Locotenent Călin, la parterul unui bloc, şi că de multă vreme se confruntă cu o situaţie relativ des întâlnită în multe locuri din Bistriţa: „vecinii de la etajele superioare aruncă resturi menajere şi mucuri de ţigară pe fereastră. Ştiu care sunt persoanele care fac acest lucru dar, din respect (cu toate că nu-l merită!), nu i-am abordat până la acest moment...”
Exasperat însă de imaginea dezolantă a gunoaielor, cititorul nostru s-a hotărât într-o zi să adune mizeriile de sub geamul bucătăriei sale şi să le expună în casa scării...
Ce efect o fi avut oare acest gest...? S-or fi ruşinat vecinii din zonă de mesajul lipit pe uşa de la intrare...? Sau l-au ignorat cu graţie imaginându-şi că pe ei nu îi vede nimeni niciodată...?
Ne-am amintit de acest episod chiar ieri, când, întorcându-ne înseninaţi de la o plimbare prin târg – am rămas sideraţi în faţa unei doamne trecute binişor de prima tinereţe, care stătea în geam, la un parter de bloc, pe jumătate întoarsă spre camera în care urmărea la televizor o emisiune senzaţională plină de dezvăluiri.
La un moment dat doamna în cauză a scos un horcăit din care am înţeles că se străduieşte să adune (să aspire? să absoarbă...?) tot ce avea în interiorul esofagului – pentru ca în secunda imediat următoare să se întoarcă spre stradă şi să scuipe sănătos, din toţi rărunchii, însoţindu-se de un zgomot pe măsură...