Am traversat toropiţi, teleghidaţi, bombardaţi, trişti, obosiţi, exageraţi, nedumeriţi şi plini de întrebări fără răspuns – o săptămână plină de durere: vrând – nevrând, tragedia familiei Blaga ne-a învăluit pe toţi, ne-a urmărit, ne-a obsedat, ne-a dat de gândit, ne-a înfăţişat într-o nouă lumină şi, în final, ne-a înfrânt...
Oare suntem astfel plămădiţi încât trebuie să sorbim zilnic mici doze de moarte, fiindcă altfel n-am putea s-o scoatem la capăt cu treburile vieţii? se întreba la un moment dat Virginia Woolf – bănuind, probabil, cât de mult te poate afecta moartea cuiva, cât de mult te poate urmări şi întrista sau cât ai de învăţat din tragediile din jur...
Din nefericire, nu am dus lipsă de asemenea poveşti tragice, în ultimele zile, la Bistriţa... Din nefericire, vorba lui Eliade, pe pământ, omul este dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi...
Foto: devilsfoe.com
.jpg)
0728-237 215
