Mai mare dragul – vorba lui Frank Sinatra – să te trezeşti într-o zi de joi dimineaţa într-un oraş ca Bistriţa, în care spiritul sărbătorilor care ne bat la uşă (cu ciocanul) se împleteşte atât de armonios cu frenezia de pe şantierele cetăţii. Se munceşte cu spor şi elan pionieresc, iar fântâna din Piaţa Mică nu se sfieşte să curgă colorat...
Am făcut ce-am făcut şi ne-am trezit şi noi, cum se trezea Frank Sinatra într-un oraş care nu doarme niciodată! Sau cel puţin asta deducem dintr-o simplă plimbare (un rond) de dimineaţă efectuată hai-hui şi optimist prin centrul oraşului.
Dacă pietonalul zăcea nemişcat în ceaţă – în Piaţa Mică şi în faţa Casei de Cultură – viitorul Palat al Culturii – era o frenezie de nedescris, încă de la orele 8 dimineaţa.
Muncitorii trebăluiau de zor, care cu o cafea între degete înfrigurate, care cu câte-o roabă, un ciocan, o scândură sau un cui – iar fântâna din Piaţa Mică împrăştia în jur zgomote răcoroase şi multicolore, răcorindu-i (dacă mai era cazul) inclusiv pe muncitorii care aranjau băncuţele din preajmă.
„Trebuie să vină cineva să-i fixeze programul sau s-o închidă… E în probe, încă de aseară, a curs toată noaptea!”, a mormăit unul dintre ei...
Dar până când va veni cineva să-i sfârşească probele - bistriţenii din zonă se pot bucura în voie de spectacolul apei multicolore! Dacă am fi avut şi zăpadă - peisajul de vis ar fi fost total şi paradoxal de-a binelea...