S-au făcut speculaţii, presupuneri, ameninţări, s-au căutat cu încrâncenare vinovaţii, s-au cerut demisii, s-au oferit demisii, dar insuficiente, s-au făcut glume proaste, s-a împins realitatea până dincolo de limitele bunului simţ, s-au construit emisiuni şi ratinguri nemaipomenite invitându-i pe salvatorii localnici la talk-show-uri şi oferindu-le bani, cuantificându-le astfel eroismul, s-au realizat tricouri comemorative, s-au lansat acuzaţii, s-a “tăiat în carne vie”, s-au conturat scuze penibile, s-a glumit deşănţat, s-au desfăşurat isterii inutile, s-au ignorat bârfele şi declaraţiile de demult despre borfaşul împuşcat fără regrete (“Ghinionul lui! N-am avut şi n-am regrete. Crezi că România suferă că a pierdut un cetăţean de onoare? N-are chip de om!”), s-au şters cu buretele alte mii de victime, alte sute de accidente la fel de tragice, la fel de dramatice – dar pentru care nu a interzis nimeni Hora Unirii...

Şi încă asistăm neputincioşi la un spectacol media fără precedent, declanşat din raţiuni care deocamdată scapă înţelegerii raţionale...

Şi vorba lui Eminescu... ‘tu-i neamu’ mă-sii...  

Foto ProTV