Deşi în jurul orei 16.00, oraşul părea pustiu şi mohorât – o oră mai târziu pietonalul Liviu Rebreanu era gata pregătit şi pus pe jar, animat şi însufleţit de zeci de bistriţeni ieşiţi la plimbare „pe strasse”, sub mii de luminiţe şi beculeţe care construiesc în fiecare seară o adevărată feerie de basm şi care reuşesc să mai ostoiască şi să aline din dorul de zăpadă al bistriţenilor.

Ca să suplinească, pe undeva, lipsa unui Orăşel al Copiilor ca pe vremuri, în cele două capete de pietonal copiii până în 5, 6 ani se pot da roată cu un trenuleţ – preţ de 3 minute care nu costă decât 5 lei.

Aproape de Biserica Evanghelică au fost instalate şi două trambuline prevăzute cu frânghie de siguranţă în care copiii pot să ţopăie în sus şi-n jos tot preţ de 5 minute care de această dată costă 10 lei.

În partea opusă a pietonalului – distracţia serii, care generează adevărate liste de aşteptare – nervi, certuri şi rugăminţi, promisiuni, încercări de şantaj şi urlete – maşinuţele electrice care se tamponează într-o veselie, contra unei fise de 5 lei care acoperă cam 3 minute.

Bistriţenii îşi aşteaptă cuminţi rândul la tamponat, copiii sunt greu de stăpânit şi cei mai nerăbdători, bufniturile şi ţipetele de satisfacţie sunt nelimitate – ca şi plăcerea de a te izbi ca prostul de o altă maşină sau de a te suci în gol cu maşina prinsă într-un blocaj, înghesuită în alte trei maşini care niciuna nu mai poate face nicio mişcare şi nu se arată impresionate nici măcar de nervii unui bărbat care-i răcneşte celui cu jetoane că aşteaptă de două ore să prindă un nenorocit de loc într-o maşină şi că deja s-a plictisit tot aşteptând cu fisele în mână şi îşi vrea banii înapoi!

Personajul recalcitrant se face nevăzut cu un copil plângând agăţat de mână. Şi ce dacă? Sunt alţii zeci, sute, mii, zeci de mii care abia aşteaptă să se tamponeze cu o maşină electrică în cealaltă maşină electrică, iar în final pe toate le învăluie duios o voce care susură o colindă tradiţională – inevitabil interpretată de Hruşcă…