S-a întâmplat chiar zilele trecute, pe strada Ursului din Bistriţa: acolo a fost văzut şi individul îmbrăcat sumar, fără pantofi de iarnă, fără fular sau căciulă – afişând, în schimb, un aer victorios şi plin de satisfacţie. Se datora, pesemne, ciolanului pe care îl cucerise cu puţin timp înainte, cu mari eforturi şi sacrificii...!
Unul dintre marii cerşetori ai Bistriţei a trecut la câţiva metri de el, i-a aruncat în treacăt câteva cuvinte, s-a răstit şi a lătrat câteva cuvinte înspre potaie, dar văzând că nu primeşte niciun răspuns satisfăcător – a încercat să-i tragă un picior între coaste.
Potaia, însă, conştientă de faptul că un ciolan între fălci îţi aşterne lumea la picioare, s-a eschivat graţios şi a făcut câţiva paşi în lături, ocolind dihania plină de ură şi neostoită răzbunare.
S-a furişat, în cele din urmă, mândru nevoie mare de prada sa – mai departe, printre picioarele liceenilor care îşi sfârşiseră orele de curs, spre grădina unui bloc, unde s-a şi strecurat cu mare precauţie şi s-a ascuns într-un tufiş cu tot cu ciolan...
Rămâne, în continuare, ca generaţiile viitoare să rezolve şi acest mister: de unde şi-a făcut rost de ciolan în plin centru al Bistriţei, în cât timp a fost acesta savurat şi dacă este adevărat că fiecare câine are pusă deoparte bucata sa de porc, în apropierea sfintelor sărbători de Crăciun...