Un bistriţean a sunat revoltat ieri după-amiază la redacţie, povestind că a surprins în trafic nişte copii aflaţi în excursie, într-un autocar cu număr de Sibiu. Erau curioşi să se înfrupte din frumuseţile patriei, pesemne, şi încercau, totodată – să lase un semn al trecerii lor pe meleagurile noastre.
„Copiii erau veniţi în excursie de la Sibiu, probabil, căci autocarul avea numere de Sibiu. Şi din Dumitra până în Năsăud au aruncat vreo 5 doze de bere pe geam! SB 27 MDT este numărul autocarului... Faceţi ceva!”
Ce puteam să facem? Ne-am interesat dacă omul este sigur că este vorba despre nişte copii: „De unde ştiţi că era vorba despre copii?!”.
Iar bistriţeanul, revoltat şi scârbit totodată, a recunoscut că era chiar în maşina din spatele lor şi i-a văzut cât se poate de limpede, căci a oprit într-o intersecţie, încercând, în zadar, să-i certe pentru proasta lor creştere.
Sucind noi pe toate părţile întâmplarea, şi constatând cu tristeţe că sunt şanse minime să prindem autocarul în trafic şi în flagrant – am ajuns la concluzia că singura atitudine posibilă într-o asemenea delicată situaţie este să încercăm un strop de empatie şi o minimă (tardivă) fericire:
Domnule – fiţi fericit că au aruncat cu doze goale şi nu cu sticle pline! Fiţi fericit că nu le-a trecut prin mintea jucăuşă să-şi marcheze teritoriul precum căţeii sau pisicile, fiţi fericit că nu v-au aruncat în parbriz şi o scrumieră plină de chiştoace! Fiţi fericit că erau de-ai lor şi nu de-ai noştri...
Ruşine SB 27 MDT...!
Ruşine!