Una dintre cele mai frumoase rugăciuni care există către Fecioara Maria se referă la “sporirea minţii”. Nu ştim cine-o fi scris-o, când anume, cu ce scop sau pentru cine – cert este că ea cuprinde câteva idei tulburătoare pentru orice poet care se respectă. Sau dimpotrivă.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casă pe care înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, cea care de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici – primeşte această rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi...

Înduplecă-l pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri – înţelepciune şi putere, judecătorilor – dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor – înţelepciune duhovnicească, rîvnă şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor – smerită înţelepciune, fiilor – ascultare şi nouă tuturor – Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţeniei şi al adevărului....

Şi acum, maică prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştiinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare...