Părea o zi ca oricare alta, plouase înainte, erau ude trotuarele şi pe alocuri se formaseră bălţi în care copiii săreau, împroşcând totul în jur, atenţi să-i nu vadă profesorul de serviciu şi să-i certe. Părea o recreaţie ca oricare alta cu o curte plină de copii ţipând şi zburătăcind de colo-colo... Dacă nu era fetiţa în scaun cu rotile care...
...Ar fi fost o zi ca oricare alta, în care sute de copii au alergat prin curtea şcolii şi au ţipat înveseliţi de bălţile cu apă pe care le traversau în goană, împroşcând totul în jur, încercând să se ferească de privirile vigilente şi certăreţe ale profesorului de serviciu...
Ar fi fost o zi ca oricare alta – dacă în mijlocul copiilor ieşiţi în pauză nu se afla şi fetiţa în scaun cu rotile, pe care ai tot văzut-o de la începutul anului, adusă la şcoală de bunici sau părinţi...
De această dată era fără părinţi, ţipa şi ea în mijlocul copiilor, cu braţele întinse ca-ntr-un zbor, în timp ce un coleg îi împingea căruciorul – transformat pe nesimţite în avion şi făcea slalom printre ceilalţi, avertizându-i că avionul are viteză maximă şi, dacă e nevoie, îi poate lua la bord, într-o clipită, dacă nu se feresc...!
.jpg)
0728-237 215
