Priviți – în fotografia din deschidere – cu câtă nonșalanță și-au pictat locuitorii din Burano casele! Priviți și vă îngroziți, dragi bistrițeni, cum rezistă (sau poate subzistă?) rozul bolnăvicios alături de un albastru țipător sau galbenul imposibil din capătul străduței alături de admirabila biserică maro!

Grozăvia există în Burano, un oraș italian aflat la 40 de minute de Veneția, un oraș cu o tradiție potrivit căreia – dacă vrei să-ți pictezi casa, trebuie să trimiți o scrisoare către primărie, oficialii îți trimit apoi o listă de culori pe care le poți utiliza și pe care – dacă nu le respecți – riști să înfunzi pușcăria...

La fel de șocantă este și imaginea cu Valparaiso, oraș situat la două ore de capiatala statului Chile, Santiago. „Când apune soarele, casele care acoperă mai multe dealuri ale orașului își schimbă tonul, ca un cameleon în nuanțe de auriu, roz sau albastru pal....” Este unul dintre cele mai colorate orașe din lume și – decizie paradoxală și de neînțeles aici, la Bistrița – cartierul istoric al portului Valparaiso a fost adăugat în 2003 în patrimonial mondial UNESCO....!

Nici localnicii din Cinque Terre (Cinci sate pe coasta mării Tireniene, Riomaggiore, Manarola, Corneglia, Vernazza și Monterosso al Mare) nu sunt mai breji și nu demonstrează niciun fel de bun simț când vine vorba de zugrăvirea caselor!

Într-un mod absolut barbar, ei își permit să trăiască bine-merci toată ziua, de sute de ani, suportând și înghițind în sec nuanțe de portocaliu lipite de roșu aprins! Fapt inadmisibil în comunitatea bistrițeană, chit că regiunea cu pricina era considerată de Lord Byron paradisul pe pământ și a fost și ea inclusă în patrimoniul cultural al UNESCO.

Ce să mai spunem de Willemstad (Curacao)? Legenda povestește că în secolul al XIX-lea, pe când olandezii conduceau insula Curacao, guvernatorul epocii respective suferea cumplit de migrene și credea că durerile de cap sunt cauzate de reflexia puternică a soarelui pe zidurile albe ale orașului, așa că a venit cu un verdict necruțător și cu un decret oficial care i-a OBLIGAT pe locuitori să-și vopsească toate casele în orice altă culoare, în afară de alb. Și iaca-așa s-a întâmplat ca și acest patrimoniu UNESCO să-și datoreze tonurile pastelate maladiei unui singur om.... Nemaipomenit...!

Mai există un orășel în Spania, pe nume Juzcar (cunoscut mai mult drept Smurf Town) orășelul în care au aterizat la un moment dat producătorii filmului The Smurfs (Ștrumfii) și care au reușit să convingă 250 de localnici să-și picteze casele din alb în albastru pentru promovarea filmului. Și după cum se poate admira în fotografie, este același albastru care sclipește pe blocurile noastre ANL din Subcetate... Culmea, turismul a înflorit în Juzcar imediat iar locuitorii n-au mai vrut să schimbe culoarea caselor în nuanța anterioară...

Sunt doar câteva exemple îngrozitoare, rătăcite pe un blog de călătorii, care vorbesc de la sine despre felul în care oamenii au ignorat codul culorilor și bunul simț civic care te îndeamnă să nu agresezi vizual cu niciun chip ochii trecătorilor...

Din fericire, la Bistrița nu tânjește nimeni după patrimoniul Unesco așa că situația este sub control și va fi remediată – foarte probabil – cât mai curând....