Peste străzi, peste trotuare, învăluind misterios oameni şi clădiri laolaltă – fapte bune sau rele deopotrivă – ceaţa a pus stăpânire pe oraş. Ceaţă, vânt şi tăcere, (vorba poetului:) când Bistriţa, c-o molcomă durere îşi aduce aminte de trecut...
Taman astăzi, când întreaga creştinătate, întreaga lume, întregul Occident (şi noi, mititei, pe lângă el) sărbătoreşte Halloweenul – taman astăzi, peste Bistriţa a coborât ceaţa groasă şi lăptoasă de început de noiembrie...
Totul se poate întâmpla la adăpostul unui văl gros de ceaţă – iar bistriţenii, înţelegând treptat esenţa ei – s-ar putea simţi ca într-un film de groază. Cu fantome ţâşnind brusc de după un colţ de bloc, cu persoane îmbrăcate fistichiu care-ţi apar brusc în faţă, cu magazine şi clădiri părăsite, cu figuri care luptă pentru o imagine – un abur într-o oglindă, în definitiv, cu discursuri inutile care nu ajung nicăieri...