În speranţa ca – măcar în ultimul ceas – să desfiinţeze odată inexplicabilele manifestări de bucurie ale piticilor, să se termine odată cu urletele la 10 sau 11 dimineaţa, că nu suntem în junglă!, să se respecte o minimă decenţă a cuminţeniei, să se facă odată linişte între blocuri şi fiecare să stea naibii în grota lui – nişte cetăţeni de bine (sau onoare) din Bistriţa au decis să pună piciorul în prag.

Şi într-un loc de joacă de prin centru, pentru început, au pus lacăt pe leagăn.

Să nu mai îndrăznească nimeni să se apropie. Să nu se mai bălăngăne aşa, inutil şi fără sens, pe hinta palinta. Să pună mâna şi să facă ceva util în gospodărie sau să stea naibii liniştiţi într-un fotoliu să citească o carte, să se uite la desene.

Nu să urle toată ziua bună ziua pe leagăne că zboară ca un avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbooor. Un copil care a trecut din întâmplare pe-acolo şi a zărit lacătul agăţat de lanţ s-a repezit să caute cheia, pentru a-l elibera: a întors firele de iarbă uscate pe toate părţile, dar cheia nu a fost de găsit nicăieri în preajmă...

În final, copilul şi-a zis că cel mai simplu ar fi să ignore lacătul şi să se dea pe leagăn chiar şi în asemenea condiţii...