Într-un savuros interviu acordat pentru pressone.ro de psihologul Mircea Miclea – fost ministru al Educației, acum profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la UBB Cluj – acesta povesteşte despre mecanismele prin intermediul cărora oamenii sunt manipulaţi, despre cantitatea incredibilă de informaţii cu care suntem permanent bombardaţi, sau despre teoriile conspiraţiei pe care le înghiţim cu atâta aviditate – tocmai pentru că ele ne întreţin delirul personal şi ne proiectează în ipostaza de a fi posesorii unor informaţii senzaţionale, la care majoritatea banală şi stupidă nu are acces...

Capacitatea noastră de prelucrare analitică, logică şi reflexivă a informației a devenit îngrijorător de limitată – parţial şi pentru că mintea noastră funcţionează în aceiași parametri ca acum 2.000 de ani, în timp ce cantitatea de informație a crescut exponențial – mai spune psihologul Mircea Miclea, subliniind că, în condiţiile în care la fiecare 10 minute avem parte un breaking news – nu mai prelucrăm analitic informația respectivă. Nu mai avem timp să analizăm sursa, credibilitatea ei, dovezile din spatele informației respective.

Luăm totul ca de la sine înțeles şi rămânem contaminați şi anesteziaţi de indiciile strecurate cu subtilitate în mesaje. Iar diferența între o informație adevărată şi una falsă aproape că dispare cu totul, din cauza incapacității noastre de a o prelucra.

Psihologul Mircea Miclea aminteşte şi de sofiştii de acum aproape 2.500 de ani, care au pus în pericol democraţia din Atena pentru că puteau argumenta orice, foloseau argumente nevalide, dar seducătoare, cu care câștigau procese – până în momentul în care Aristotel impune câteva reguli esenţiale de logică, impunând totodată o barieră sofiştilor. „Și ajută enorm în jocul democratic, spunând că nu orice discurs argumentat sofistic, bazat pe dovezi problematice, este logic. A fost posibil acest efect pentru că informația era redusă. Acum, un Aristotel nu mai e suficient...”, conchide Mircea Miclea...

¤ ¤ ¤ ¤ ¤

Plutea un soi de nedefinită tristeţe, zilele trecute, printre oamenii din stradă care şi-au dat seama că înainte au fost mulţi, uniţi şi fericiţi, dar că treptat, devin tot mai singuri şi mai puţini. Plutea un fel de bănuială că şi dacă Ordonanţa 13 a fost abrogată, modificări în Codul Penal pot fi în continuare propuse parlamentarilor, şi chiar ar putea fi votate, la pachet cu alte legi despre care nu ne mai interesăm, aşa cum ne-au scăpat din vedere atâtea alte nereguli.

Şi că tot demersul şi energia consumată în stradă, în ultimele zile, ar putea să devină o frumoasă amintire a unei miraculoase victorii cu gust amar...

Fapt care ne-a amintit de filmul acela de desenele animate cu Horton – elefantul care aude strigătul de ajutor al unor minuscule fiinţe care locuiesc pe un fir de praf lipit de o păpădie. Elefantul devine ridicol în ochii celorlalte animale din junglă care sunt convinse că Horton şi-a pierdut minţile şi vor să strivească păpădia, iar Horton, încercând să-şi convingă fiarele din junglă de adevăr, îi roagă pe micii locuitori să strige - să strige cât se poate de tare, astfel încât vocea lor să fie auzită şi de celelalte animale din junglă - să strige fiecare cât îl ţin puterile...

Sursă foto: Facebook