Un vis care a devenit realitate acum doi ani de zile: Trupa Cheers

Bistriţeanca Roxana Lăpuşte îşi aminteşte că încă de când era mică îi plăcea să încerce lucruri noi. Totul a început cu o pasiune pentru dansul sportiv, timp de un an, şi handball de performanţă, timp de 6 ani. După ce a renunţat la handball a încercat lucruri noi: taekwando, aikido, atletism, teatru, ajungând într-un final la majorete. Pentru că în Bistriţa nu se întrevedea nici o modalitate pentru aşa ceva, liceana şi-a format propria trupă.

„Trupa se numeste Cheers şi s-a înfiinţat acum 2 ani. Datorită faptului că întotdeauna mi-am dorit să fac parte dintr-o trupă de majorete, iar la noi la liceu - Colegiul Naţional Andrei Mureşanu - nu a fost cineva disponibil pentru a forma o trupă a colegiului, am profitat de ocazie şi mi-am zis să îmi înfiinţez propria trupă de majorete” a explicat tânăra pentru Bistriţeanul.ro.

Începutul a fost greu şi descurajările au fost multe. Dar acestea nu au stins dorinţa arzătoare...

Roxana a anunţat în liceu că doreşte să facă o trupă de majorete. Şi au început pregătirile... 13 fete. „La început nimeni nu ne-a dat nicio şansă, credeau că a fi majoretă înseamnă doar joacă şi pierdere de timp însă prin perseverenţă şi dedicare am vrut să demonstrăm contrariul. Am întâmpinat greutăţi cum ar fi: lipsa personalului calificat care să ne antreneze, lipsa unui spaţiu special amenajat în care să ne antrenam. Mai mult, nici una dintre noi nu avea nicio legătură cu dansul profesionist sau gimnastică. Eram doar nişte liceene obişnuite” povesteşte Roxana.

Toate acestea s-au schimbat însă în 4 luni de muncă şi multă dedicare. Dacă în primele 2 luni nu exista fată fără o vânătaie, febră musculară sau oboseală, cuvintele cheie ale următoarelor 2 luni au fost repetiţie şi sincronizare.

„Ne-am mobilizat şi nu ne-am arătat durerea, dorind să fim acceptate şi apreciate de profesori, elevi si recunoscute ca majoretele CNAM. Chiar dacă au apărut divergenţe şi contradicţii am ştiut să le depăşim” îşi aminteşte liceana.

Iar rezultatul se vede: în prezent trupa e formată din 27 de membri: 16 fete şi 11 băieţi, cu vârste cuprinse între 11 şi 21 de ani.

“Având în vedere că cheerleading-ul nu se poate practica fără băieţi, da, avem nevoie de ei. Într-adevăr e puţin cam ciudat ca băieţii să facă parte dintr-o echipă de majorete, iar asta de obicei îi sperie în momentul în care le propun să facă parte din trupă. Dar am găsit şi ceva băieţi mai curajoşi, dornici să încerce ceva nou şi astfel, fac parte din trupă. Ei au văzut că de fapt nu e ceea la ce se gândesc toţi când aud cuvântul majoretă, adică nişte fete cu rochiţă care dau din pampoane, ci că e mult de muncă şi cu totul diferit” povesteşte râzând majoreta.

Chiar dacă nu au antrenor şi nici sală de repetiţii, sunt perseverenţi

În Bistriţa nu s-a găsit încă nici un profesor de sport care să fie interesat să se ocupe de această trupă de majorete. Mai mult, neavând un antrenor, nu au nici sală în care să se antreneze, pentru că nimeni nu riscă să păţească ceva în timpul repetiţiilor.

„Ne antrenăm fără antrenor. Eu coordonez trupa şi pot să zic că nu e foarte uşor. E greu, pentru că suntem într-un număr atât de mare. Coregrafiile le concep eu, dar cu ajutor şi din partea trupei. Ei au libertatea să vină cu idei noi. Cred că faptul că nu avem un antrenor ne-a unit mai mult, ajungând o adevărată echipă” explică Roxana.

Echipa se întâlneşte de două ori pe săptămână, pentru două ore. De multe ori s-au antrenat în aer liber. Au găsit înţelegere la Adrian Moldovan, directorul CSM care le-a dat voie să se întâlnească într-o încăpere din incinta Sălii Polivalente, însă până în acest moment, tinerii au ales mai bine să se antreneze afară, fiind mult mai cald ca în sală. Când au competiţii, se antrenează zilnic.

Deşi fără antrenor, trupa este solicitată să participe la numeroase evenimente locale şi chiar au îndrăznit să participe şi la concursuri de renume

„Prima noastră apariţie a fost la Centenarul liceului. Am avut un debut frumos, ca mai apoi să devenim mult mai cunoscuţi. Astfel, invitatiile au început să vină pentru diferite evenimente precum: baluri, deschiderea unor noi magazine, evenimente şcolare, meciuri de fotbal, etc.Am ajuns astfel primele majorete bistriţene, iar lumea dorea să ne vadă la orice eveniment” îşi aminteşte Roxana.

Prima mare provocare a fost participarea la concursul România Dansează, anul trecut. Chiar dacă nu au mers mai departe de faza de preselecţii, acest lucru i-a motivat să dorească să devină tot mai buni.

„După cum spuneam, una dintre competiţii a fost show-ul România Dansează, dar mai apoi am participat şi la competiţii de majorete: Campionatul Cupa Valahia din Târgovişte, unde am obţinut locul II, Campionatul Judeţean de Majorete, unde am ieşit pe locul I şi Campionatul Naţional de Majorete unde am ieşit pe locul IV” a explicat Roxana.

Tinerii spun că tot timpul, înaintea unei competiţii, a unor spectacole, sunt emoţii, dar în momentul în care începe muzica, acestea dispar, astfel încât reuşesc să arate lumii ceea ce pot. Cel mai plăcut moment este când, după o prestaţie reuşită, au cu toţii un sentiment foarte plăcut de bucurie văzând aplauzele publicului.

A doua oară a fost cu noroc: Trupa Cheers merge la Bucureşti

„În data de 26 octombrie 2013 am participat cu forţe proaspete la show-ul România Dansează, a doua ediţie, unde am trecut de primele preselecţii, iar în ianuarie mergem la Bucureşti” a explicat tânăra.

Pentru această competiţie s-au pregătit enorm, s-au antrenat zilnic, în parc, Sala Polivalentă, Hotel Metropolis, etc. „Având în vedere că ne-am pregătit pentru a participa din nou la România Dansează, ne-am antrenat din greu pentru a trece de preselecţii. Am avut parte de antrenamente grele, în care fiecare membru al echipei şi-a dat interesul pentru a reuşi", spune Roxana.

Ca visul să continue, e nevoie de un ajutor...

„În momentul de faţă, nevoia cea mai mare o constituie găsirea unui spaţiu adecvat de antrenament” spune Roxana.

Dar pentru un spaţiu adecvat, e nevoie şi de un antrenor specializat...