Construită în anul 1838, casa săsească transformată în muzeu a fost locuită de câteva generaţii de saşi, ultimii plecând în Germania în anii '70. Pe un perete exterior încă se mai poate vedea blazonul familiei.

„Aici a locuit o familie înstărită din câte se pare. Casa este foarte mare, are multe lucruri de valoare şi a fost frumos amenajată”, a povestit Rodica Moldovan, angajată a Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud, pentru Bistriţeanul.ro.

Casa are cinci încăperi foarte înalte şi spaţioase şi este construită din piatră, cărămidă şi lemn de stajar.

„Casa a fost foarte degradată, dar, din fericire, am reuşit să o reabilităm. Directorul (n.red. - Alexandru Gavrilaş) a fost foarte preocupat de reabilitarea acestei clădiri. Încă de când a venit la conducerea instituţiei a spus că reabilitarea casei săseşti de la Livezile este o prioritate şi a reuşit să rezolve această problemă”, ne-a mai explicat Rodica Moldovan.

Muzeul se afla într-o avansată stare de degradare însă conducerea Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud a făcut tot posibilul ca acesta să fie reabilitat. A fost înlocuit acoperişul, au fost refăcute tencuielile şi zugrăvelile, iar toate obiectele săseşti au fost recondiţionate şi frumos aranjate.

„Aici a fost un amalgam de obiecte. Am avut şi foarte multe obiecte care nu erau ale saşilor. Acestea au fost adunate de Ioan Rusu, un om care a iubit arta, a iubit tot ceea ce a fost frumos. Tot ceea ce nu a avut legătură cu saşii a fost dus la muzee sau în locuri în care se potriveau. Aici a rămas doar ceea ce este reprezentativ pentru saşi”, mai spune Rodica Moldovan.

Costume tradiţionale săseşti, cărţi foarte vechi scrise în limba germană, lăzi de zestre, un pian, mobilier sculptat şi pictat manual, cuverturi sau feţe de masă ţesute manual, truse medicale, fotografii de familie, fotografii de la şezători un telefon vechi sau chiar un certificat de căsătorie, toate sunt vechi şi extrem de frumoase şi pot fi admirate acum în Muzeul „Casa săsească” de la Livezile.

Cei care vizitează acest muzeu vor rămâne cu o amintire extrem de placută. Este un loc atât de frumoas şi interesant încât nu te mai saturi să-l admiri. Fiecare lucru, fiecare colţ al casei are o istorie şi o însemnătate aparte, arătând foarte multe despre cultura şi tradiţiile saşilor.

Pe rafturile unui dulap masiv există mai multe cărţi despre medicină, toate scrise în limba germană. Un caiet cu însemnări vechi din 1910 scoate la iveală notiţele pe care şi le lua un medic stomatolog la acea vreme.

Obiectele saşilor sunt extrem de colorate, albastrul fiind spre exemplu culoarea cu care aceştia îşi pictau soba. În picturile ce sunt pe soba muzeului se regăseşte chiar şi struţul, mascota Bistriţei.

Patul înalt are o saltea umplută cu paie, iar aşternuturile ţesute de mână sunt impecabile. Hainele brodate sunt extrem de frumoase, iar saşii erau foarte mândri de ele, lucru care se vede şi din fotografiile pe care şi le făceau în hainele de sărbătoare pe care le purtau la eveninentele speciale.
Muncitori şi foarte iscusiţi, aceştia au făcut tot posibilul pentru a avea o viaţă cât mai uşoară. Săsoaicele din familiile bogate aveau maşini de spălat - de exemplu. În muzeul de la Livezile mai există o astfel de maşină de spălat, făcută din lemn, care funcţiona cu ajutorul unui mâner pe care femeile trebuiau să îl tragă în stânga şi în dreapta.

Un prăjitor de cafea făcut din fier în care se puneau boabele verzi într-un recipient ce era încălzit cu cărbuni, un feliator de pâine reglabil şi chiar o maşină de făcut îngheţată, sunt doar câteva din lucrurile cu care saşii se pot mândri că le-au inventat și folosit în urmă cu zeci de ani.

Maşina de îngheţată, spre exemplu, făcută din lemn şi fier, se umplea cu gheaţă şi sirop şi cu ajutorul unui mâner care se învârtea gheaţa era amestecată cu siropul şi se lipea de pereţii vasului, iar astfel se forma înghețata.

Un fier de călcat ce se încălzea cu cărbuni, papuci de casă din lemn, forme pentru checuri sau un suport pe care se face tradiţionalul colac săsesc sunt alte obiecte casnice inedite pe care turiştii le pot descoperi la muzeul de la Livezile.

Turiştii mai pot vedea şi uneltele cu care saşii îşi prelucrau lâna sau cu care tăiau şi întindeau pielea de la animalele pe care le sacrificau. În curtea muzeului există chiar şi o presă pentru ulei, o presă pentru seminţe, o pompă de apă sau un utilaj de tocat mere, un storcător de struguri cu ajutorul căruia făceau vin ori un strung din lemn.

Beciul casei este imens, destul de înalt şi foarte bine compartimentat.

Vizitatorii pot vedea chiar şi şura în care saşii îşi depozitau fânul sau grajdul în care îşi ţineau animalele.

„Mă bucur foarte mult că am reuşit să reabilităm casa şi că putem primi turişti. Aş fi foarte fericită dacă ar veni turişti cât mai mulţi pentru că acest muzeu este o mândrie. Nu mai există în Transilvania o astfel de casă săsească”, mai spune Rodica Moldovan.

Din păcate , pentru că în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud este foarte puţin personal şi volum de muncă mare, nu există o persoană care să stea în permanenţă la Livezile pentru a primi vizitatorii.

„Ar fi foarte bine dacă ar sta cineva aici tot timpul. Mie îmi place foarte mult să primesc vizitatorii, să le explic, să le spun tot ceea ce ştiu eu. Am lăsat pe un afiş numărul meu şi cei care vin şi vor să vadă muzeul trebuie să sune. Din păcate nu am tot timpul maşină la dispoziţie pentru a veni”, ne-a mai spus Rodica Moldovan.