Tehnica nouă, lucrurile moderne și mult mai ușor de folosit iau încet-încet locul obiectelor din gospodăriile țăranilor, iar lucrurile vechi nu își mai găsesc locul. Totuși, pentru a nu fi pierdute, autoritățile locale au decis să amenajeze un muzeu, în podul căminului cultural care să reunească sub același acoperiș meșteșuguri, tradiții, istoria localității și a oamenilor din zonă.

De cum intri te întâmpină niște stânci uriașe din castrul roman de la Ilișua, care stau dovadă faptului că în zonă au existat locuințe încă de pe vremea dacilor.

Comunitatea este atestată documentar în anul 1450, iar o părticică din istorie, extrem de bine păstrată, poate fi admirată în Muzeul Etnografic din centrul satului, dar și în cele din satele componente - Lelești și Ciceu-Corabia unde au fost amenajate mini-muzee, care pun în valoare vechile ocupații ale sătenilor.

Pasionat de istoria comunei, primarul, Valentin Mureșan, a fost primul care a realizat un studiu monografic despre acest sat și despre comorile care se ascund aici.

În monografie primarul spune că „profundele transformări din ultima perioadă în viața localităților rurale impune intensificarea cercetărilor istorice și arheologice și achizițiilor de obiecte casnice vechi, aruncate prin poduri, cămări, a uneltelor de lucru, altor vestigii ale culturii materiale și spirituale supuse distrugerii și dispariției și expunerea acestora într-un muzeu istoric – etnografic al comunei. Prezenta monografie este doar un început al cercetările arheologice efectuate în ultima perioadă, iar cele care vor urma vor descoperi alte taine ale documentelor istorice încă nedescoperite de mine privind satul Ciceu-Mihăiești”, scrie primarul în monografia comunei.

În „muzeul din pod” te așteaptă pentru început o încăpere deosebită, plină cu statuete care de care mai interesante, sculptate cu multă măiestrie de un localnic din Lelești, Ioan Haitonic, care a donat primăriei 25 de statuete, statuete care în ultima perioadă au devenit foarte căutate și apreciate, după moartea sculptorului. Fiecare statuetă spune o poveste...

„Avem 25 de statuete donate de sculptorul din Lelești care au devenit foarte valoroase și fiecare spun o poveste. Este de exemplu o sculptură cu oameni care pleacă, cu bagaje și unul se uită trist înapoi. În Lelești, în 1940, chiaburul care era a pus atât de multe biruri pe oameni că oamenii au plecat și s-a înjumătățit satul și a adus în locul lor slovaci. Și asta a surprins sculptorul - oamenii care plecau cu valizele... A sculptat diverse aspecte din viața comunității”, ne povestește primarul Valentin Mureșan.

Te așteaptă apoi, camere speciale destinate meșteșugurilor, dar și o expoziție specială destinată obiectelor bisericești... O altă cameră este dedicată special cultivării viței de vie și producerii vinului – activitate foarte veche din Ciceu-Mihăiești, prima însemnare despre aceste culturi existând în anul 1552. Un atelier de tâmplărie, unul de tinichigerie, o casă tradițională țărănescă, o „zonă” de lucru cu război de țesut, dar și o sală de clasă încremenită în timp – toate te așteaptă să le descoperi.

În sala destinată special vinificației este povestit întregul „drumul al vinului”, dar și ce băuturi speciale se făceau.

„Siretitul (recoltatul strugurilor) era o sărbătoare pentru toţi locuitorii satului. Cine nu avea vie mergea în ajutor la rude, vecini sau prieteni întotdeauna încheindu-se cu mâncare şi băutură. Strugurii se recoltau pe soiuri separat cei afectaţi de mucegai sau de grindină. „Morjelitul” (zdrobitul) se făcea în aceeaşi zi cu recoltatul şi consta în sfărâmarea boabelor în vederea eliberării sucului pe care îl conţin fără a fărâmiţa pieliţele. Operaţia se făcea cu mâinile sau picioarele sau cu zdrobitoare, prin mestecarea strugurilor cu diverse forme din lemn, iar mai târziu din metal. În prima etapă mustul se separa de componentele solide cu care se găseşte în contact, prin scurgere, iar în etapa a doua prin presare. Mustul recoltat în prima etapă poartă numele de must ravac şi reprezintă 60% din producţie, iar cel din a doua must de presă în medie în proporţie de 30%. Vinul din struguri cules toamna târziu la coacere deplină era mai aromat şi produs în mare parte din mustul ravac. La nobilii cu suprafeţe mai mari de viţă de vie producerea vinului era o adevărată industrie: crama se afla la subsol cu butoaie aşezate pe soiuri în care curgea mustul gravitaţional din spaţiul de prelucrare a strugurilor aflat la nivelul solurilor. Mody Alexa şi urmaşul său Nicolae aveau în dotare trei teascuri (prese) de mare capacitate şi un morjalău pe măsură ce pot fi vizitate astăzi la muzeul satului. Resturile rămase după stoarcerea strugurilor erau puse la fermentat, iar prin distilare se obţinea tescovina, o băutură spirtoasă cu aromă plăcută”, scrie primarul în monografia sa.

„Sătenii din Lelești se ocupau cu tinichigeria. Acolo există un muzeu numai al tinichigeriei și fel de fel de produse folosite pentru acest meșteșug. La Ciceu-Corabia lucrau în piatră, de-asta muzeul de aici este pentru acest meșteșug. Aici, la Ciceu Mihăiești am adunat tot ce a fost în sat și s-a putut aduna. Muzeul este deschis din 2010 și vine foarte multă lume să îl viziteze. Vin străini mulți, care apreciază aceste lucruri.”, mai spune primarul.