Alin Oltean este proprietarul Păstrăvăriei Secu din Prundu Bârgăului. O afacere mică, de familie, cunoscută deja de bistrițeni pentru păstrăvul dulce pe care îl produce. Dar nu e simplu deloc, mai ales în România. Dincolo de munca non-stop, mai este presiunea autorităților. Multă birocrație și biruri mari – când lucrezi legal. Zeci de mii de lei pe autorizări, mai apare și câte-o instituție de care nici nu știa că există cu un carnet de amenzi și-i face ofertă, jumătate din minim dacă achită în 24 de ore. Îl doare că sunt avize după care așteaptă cu lunile sau chiar cu anii, că neavând la timp avizele este amenințat cu amenzi de alte instituții, că regulile, legile și dările se schimbă peste noapte, dar rezistă. Cu stoicism.

A pus pe picioare afacerea asta cu păstrăv în ultimii ani și și-a investit toți banii făcuți în străinătate în ea.  Anul trecut, în toamnă, a plecat în Zell am See - Austria, unde a lucrat la un hotel cu pretenții  împreună cu soția. „Am venit acasă cu 10.000 de euro și cumpărături de 3.000 de euro. Toți banii i-am investit în păstrăvărie. Vrem să trăim acasă, alături de fiul nostru, nu să stăm tot despărțiți. Și, credeți-mă, fac mari eforturi să rămân. Pot oricând să mă întorc în Austria. Am referințe foarte bune. Aici  muncesc de patru ori mai mult decât munceam acolo și banii, la final de lună, nu se pot compara. Dar suntem acasă cu toții... Mă mai gândesc să mă întorc, când mi-e greu...” – ne spune Alin Oltean, cu amărăciune și oboseală în glas.

Căsuța de lângă păstrăvărie a făcut-o după modelul nemțesc. Simplă, utilă, cu ferestre mari, albă, cu geamuri frumoase în culoarea lemnului. Vara, căsuța lor capătă culoare de la mușcatele agățate la ferestre și de balustradele din jurul bazinelor.

Zi și noapte, pe soare sau în frig, familia Oltean, cu tot cu puștiul de 12 ani care-și ajută părinții cu ce poate, muncesc în păstrăvărie. Și e multă muncă. Nu e suficient să ai doar păstrăv și apă în bazine. Ei pregătesc puietul și apoi urmează doi ani de muncă și grijă continuă ca să ajungă păstrăvii de câteva sute de grame și să-i poată vinde. Dacă e secetă au emoții, dacă apa e învolburată au emoții. E suficientă o jumătate de oră fără apă proaspătă în bazine și păstrăvii mor din lipsa oxigenului. Și toată investiția și truda lor s-a dus pe apa sâmbetei. Așa că nu-și permit nicio secundă în care să nu fie cu ochii pe bazine.

Dar tot efortul lor îl uită când în poartă le apar oamenii care îi caută pentru păstrăvul dulce pe care îl produc, cel mult trei tone pe an. Vând pește proaspăt și, câteodată, când timpul le permite, afumă păstrăv cu conuri de brad. O delicatesă cu care bistrițenii au făcut cunoștință la târgul de Crăciun în Bistrița-Năsăud. Munca istovitoare și micile investiții la care lucrează și acum nu i-au mai permis să ajungă în ultimele luni atât de des în piața Decebal, acolo unde mai venea cu păstrăv proaspăt de pe Secu. Dar bistrițenii nu se dau la o parte când e vorba să facă 20 și ceva de kilometri pentru a și-l procura direct de la sursă. Îl găsiți în Prundu Bârgăului, iar drumul asfaltat care face stânga, după biserica din centru, vă duce în 3 kilometri până la poarta păstrăvăriei.

Cumpărați produse locale și susțineți economia locală! Avem numai de câștigat, cu toții!

Produs în Bistrița-Năsăud este un proiect susținut de Bistriteanul.ro.