Cred ca toata lumea e de acord ca Ioan Nelu Botis isi merita pe deplin titlul Ministrul anului 2011 pentru viteza de onoare care a luat-o din scaun. Nici nu apucasem sa ne obisnuim bine ca e ministrul nostru, el nici nu se obisnuise sa ne raspunda la telefoane, ca nu mai era ministru de onoare...
Cine a crezut in fata de Mos Craciun a lui Botis, cu ochii blanzi si vorba blajina, mai ca nu i-a venit sa creada ca omul a ramas asa, peste noapte, fara onoare. Cum, chiar el?! Chiar si el?! Chiar si el si-a bagat degetele in butoiul cu miere?! Pai da, de ce nu, mierea e dulce pentru toti...
Ac de cojocul ministrului a avut Cristiana Sabau, ziaristul care a reusit sa schimbe un ministru citind o adresa de pe un fluturas. Aici s-a putut vedea ca Botis si familia mai si semnalizeaza, treacandu-si cu nonsalanta adresa de domiciliu pentru somerii care vroiau sa invete ce-i munca si cum trebuie sa munceasca pe criza si sa faca bani ca un ministru.
Ultimul ministru pe care l-a avut Bistrita s-a intors acasa spasit, are aceeasi privire blanda si vorba blajina, singura diferenta fiind ca nu ne mai cearta ca nu muncim cum trebuie pe timp de criza. Intre timp a reinvatat sa raspunda la telefon, ceea ce e de apreciat, incepe sa devina uman, s-a coborat din stele. Nu mai viseaza nici macar ca o sa fie primar, dar accepta joaca asta de-a candidatul de dragul sefului Oltean, pe care nu l-a ascultat o data si rau a patit...Daca atunci cand era ministru mai dadea din gura la conferintele de presa, acum nu mai e decat o papusa de decor. Si asa o sa ramana putin timp.
Daca senatorului Prunea i-am dat Jupul de aur, lui Botis nu putem sa-i dam decat o coada de matura, sa faca curatenie printre afaceri si sa se decida o data pentru totdeauna ce vrea: binele poporului sau bani. Pana atunci, mai face cate o mobila elevilor, cu incredintare directa, ca doar n-o muri de foame un om de valoare ca el...