Eşti martor la un eveniment care poate deveni o ştire? Sună-ne sau trimite un mesaj pe Whatsapp la 0728237215! | Ai filmat sau fotografiat o situaţie inedită care poate deveni o ştire? Trimite un e-mail pe adresa: redactia@bistriteanul.ro |

RECOMANDĂRI
Casa Cu Bere, Italtextil, IMP România și Central Motors fac angajări! Alte locuri de muncă disponibile:
FOTO/VIDEO - Și-a salvat camarazii de la moarte, în Afganistan, iar acum își pune din nou viața în pericol pentru a-și face bine fiul
EXCELENT: Diana Spătărescu, elevă în clasa a XI-a la Infoel, a câștigat Premiul Gopo – echivalentul Oscarurilor românești
FOTO - Organizația Off-Road Năsăud, la Casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc: «Am primit mai mult decât am dăruit»
FOTO/VIDEO - INEDIT! Vă e dor de roșiile din grădina bunicilor? Vă ajută un liceu din Bistrița
FOTO: Descoperă tendințele sezonului în noua colecție Sense SS 2018!
Două prietene impresionează creând evenimente de poveste. Au atâta imaginație că nu se repetă vreodată…
BISTRIȚA / VIDEO: Epilare facială definitivă prin electroliză la Salon La Belle Femme

  43 vizitatori online


REDACȚIA:
Tel: 0728-237 215
Fax: 0363-814306
Email: redactia@bistriteanul.ro
whatsapp icon0728-237 215
Redactor Șef - Raluca Nechiti
PUBLICITATE
publicitate@bistriteanul.ro
Mobil: 0754-777.536
JURIDIC
Redacția beneficiază de serviciile Cabinetului de avocatură ARIS CUPȘA, Bistrița, Baba Novac, nr 9, tel 0742-766078, fax 0263-210015



POVEŞTI DIN SAT: Veninul

02/07/2017 12:18:15 Nadia URIAN  
Pe noptiera din camera nepoatei, bunica găsește un caiet studențesc cu coperta maro. Scrisul mare și citeț al nepoatei sale o face să înceapă să citească. Citește. Uită cât timp trece. Visează cu ochii larg deschiși, privind pe fereastră. Înțelege. Știe cui i se adreseză copila. De aceea, citește cu drag.

Nu-i vine să se oprească. Cunoaște personajele și gândul nepoatei sale dragi. Vrea să devină doctoriță, atunci când va crește mare…

În loc de Dragul meu” sau „Draga mea”, fetița începe așa: „Trebuie să scriu o compunere – scrisoare, prin care să-i mulțumesc unei persoane dragi mie, pentru tot ceea ce a făcut și face pentru mine sau pentru cineva apropiat. Încep prin a-i scrie, adresându-mă așa:

„Dragă doamnă doctor,

Nimeni nu v-a scris, cred, o asemenea scrisoare, dar cred că mulți ar face-o. Sau, mulți s-ar gândi să o scrie. Mulți din cei care se gândesc la dumneavoastră, doctorița de sat, cea care ați îngrijit de sănătatea atâtor oameni, în meseria dumneavoastră de o viață. Nu e doar o formulare politicoasă! Nu. E respect și sinceritate, din partea acelora care umpleau sala de așteptare a Dispensarului Comunal.

O sală plină care nu era niciodată… singură. Nu se golea nici măcar atunci când trebuia să serviți masa, nici când trebuia să vă ascultați copilul sau… sufletul. Rămânea așa, plină până la refuz, așteptându-vă să vă întoarceți de la câte o urgență, din sat, unde ați mai salvat, poate, încă o viată.

Locuiați tot acolo, de aceea, casa și serviciul erau același lucru. Spre norocul sătenilor. N-ați refuzat pe nimeni, niciodată, n-ați ridicat tonul, n-ați supărat cu privirea, dar ați mângâiat cu vorba și răbdarea dumneavoastră. Iar încrederea în tratamentul prescris era speranța de viață. Sunt convinsă că nu doar eu spun asta! Ar repeta-o în cor, mulți. Din dragoste și respect pentru priceperea și profesionalismul dumneavoastră, mulți v-au rostit numele așa, ca un alint. Nu era nicidecum îndrazneală. Nu. Erați ai lor, ai sătenilor, iar ei, ai dumneavoastră.

Se mândreau cu faptul că ați crescut acolo, cu ei și sunteți rudă, prietenă, vecină sau fostă colegă de școală. De aceea, când veneați în vizită la bolnavi, vă aşteptau la porți, ca pe un musafir de seamă.

- O vinit doamna doctor! Îi la Anuca! Îi la poartă. O aștept…

Drumul și vizita la ei, ca și la Farmacia și Dispensarul din sat, sunt atât de importante pentru părinţii și bunicii noștri! Ca și zâmbetul și chipul blând, calmul și modestia înfățișării, cu care îi trataţi înainte de a-i consulta. Iar numele dumneavoastră vi-l rosteau cu fală de om simplu.

Eu scriu, amintindu-mi de acea întâmplare în care ați salvat-o pe mama și pe care eu n-o pot uita, nicicând!

O dimineață călduroasă, cu multă treabă în gospodărie. Cu alergătură, dar și cu… ghinion. Acela prin care mama a fost înțepată de o viespe ieșit dintr-un lemn vechi și uscat. Nu. Nu a deranjat-o nimeni. Iar mama, văzând că i se face rău, că încep să i se umfle până și tălpile, că sângele îi presează venele capului, iar transpirațiile reci și calde se succed, pleacă la dispensar.

Era oarecum… nedumerită. Cum să meargă la doctor, numai pentru atât? Ce o să zică oamenii? Nu auzise de nimeni, până atunci, să pățească așa ceva. Dintr-o înțepătură de viespe?

Dar, dumneavoastră ați înțeles imediat și ați acționat. Injecția intravenoasă și pastilele date la timp au întremat-o. Ați înțeles foarte repede și n-ați speriat-o. I-ați spus calm ce să facă și cum să ia pastilele. Dar ați privit-o îngrijorată. Știați că dacă se mai întâmplă…

Și o nouă întâmplare a bătut la ușă. Tare. În dimineața aceea, la ora șase, o viespe dintr-un roi a ieșit deranjat și a găsit-o pe mama. Agitată și furioasă și-a înfipt tot veninul în mâna ei.

Iar mama, deși s-a grăbit să ajungă la ușa dumneavoastră, a ajuns doar până la… fereastră. Telefoane nu existau atunci. În sat, mașini puține… În acea clipă, mama a simțit că ceva se rupe în dânsa, că o Cortină neagră o desparte de lumea aceasta și lunecă ușor spre cea de dincolo. A apucat să spună doar atât: «Mor, doamna doctor… Nu mai pot… Viespea…»

Nimeni, afară de dumneavoastră, nu o putea salva. Nimeni…

Mama descoperea atunci că este alergică la înțepătura de viespe. Nu știa asta…

Își amintește doar patul acela alb… nu știa cum a ajuns. Chipul dumneavoastră, îngrijorarea, viteza în mișcare și siguranța cu care ați pregătit injecția. Astea și le amintea, ca prin vis.

Fără să vă pierdeți cumpătul, deși starea dânsei era gravă, ați pus tensiometrul. Își amintește. Tensiunea scăzuse brusc. Avea două variante, în combinație cu veninul. Să urce sau să coboare. A ales-o pe a doua. Niciuna nu e bună. I-ați privit atentă chipul. V-ați dat seama că șansele să o pierdeți nu sunt mici. Coma! Să nu o scăpați la comă!

- Maria, te rog! Te rog să nu adormi! Maria! Mă vezi? Te rog, ești o femeie puternică, Maria! Mă auzi?

Mama își auzea vâjâitul urechilor, precum niște avioane ce-i străpungeau creierii. Simțea cum sângele îi urcă până în vârful urechilor și mai sus, obligând-o să le pipăie. Roșii, mov, asemeni feței. Tălpile suportau înțepăturile imaginare ale furnicilor. Iar palmele, la fel. O dureau și o obligau să le atingă de ceva. Mama a încercat să se ridice.

- Mai stai, Maria! Nu-i joacă! Te rog, mai stai până ce o să fii sigură că poți să umbli. Te rog, nu te grăbi.

Cu mâna îi mângâia fruntea, iar cu vorba, sufletul. Mama era vlăguită de puteri și nu putea să-și țină echilibrul. Genunchii îi tremurau, iar puterile o părăsiră. Veninul! Ah, veninul!

- Doamna doctor, cum e să mori otrăvit, oare? Eu am în mine doar otrava unei viespi. Ştiți cum umblă prin vene? Ca un curent… În tot corpul.

- O să fie bine, Maria! Uite, îți dau aceste pastile. Să nu cumva să nu le iei. Se va întoarce răul. Ai mare grijă! Veninul e rău. Nu acela al șarpelui, nici al… oamenilor. E destul doar acela a… viespei. Și nu oricine are ghinionul acesta. Sau norocul? Multora nu le pasă de el. Că nu sunt ghinioniști, ca tine. Nu simt veninul de nici un fel. Mulți, nu toți, îl au în corp doar pe al lor și le e deajuns. Dar tu, tu trebuie să te ferești! Toată viața. Uite, pastila asta e cea care te va ajuta să fii în siguranță, oricând, până când vei ajunge la vreo urgență. Numai că, dacă se repetă înțepătura, efectul ei va fi tot mai redus. O să te ajute, tot mai puțin… Oriunde te duci, să o ai la tine. E doar o mică șansă. Se cheamă «Claritin».

Cu greu, mama se ridică. Umbla împleticindu-se, toată ziua. Nici a doua, nici a treia zi nu și-a revenit... Privindu-i fața cu ochii duși în fundul capului, credeai că atunci a ieșit din sicriu.

- Vai, tu Mărie, cât ești de sensibilă! Eu nu îs! Pe mine m-o mușcat un găun de cap, în pădure și mi s-o umflat, cât o găleată, da, n-am pățât de aestea! Ai putut să mori, tu, Mărie…!

Asta i-a zis vecina, femeie la 70 de ani. Dar, nu, cineva a avut grijă să nu moară! Cineva, căreia m-am gândit să-i scriu și să-i mulțumesc! Altcineva ar zice că e doar meseria și atât. Nu, nu e doar meseria! Lupta pentru viață ați dus-o împreună. Cu emoție și îngrijorare, cu spaimă, dar și cu siguranță, descurcăndu-vă singură, la acea oră din zi, mângâind și încurajând.

Iar vizita la domiciliu, așa, ca într-o trecere, nu era obligatorie, din partea dumneavoastră. Toate acestea s-au văzut la toți bolnavii satului și n-a însemnat numai atribuția de serviciu! E semnul de respect pe care-l primiți, oriunde mergeți și cu oricine vă întâlniți, mai ales acum, în anii de pensie.

Nu sunt doar eu cea care gândește așa, cu sufletul deschis și… brațele larg deschise. Pentru o îmbrățișare, cu recunoştință, pentru ceva ce a depășit un jurământ depus cândva, la sfârșitul unor ani de studii… Jurământul lui Hipocrate!

Sărut mâna, doamna doctor! Femeie modestă, suflet ales, vorbă blândă, răbdare și mângâiere, pentru cei ajunși la ușa dumneavoastră. Sau… geamul, în miez de noapte sau dimineața devreme.”

P.S. E motivul pentru care îmi doresc să ajung medic, atunci când voi fi mare! E motivul pentru care am vrut să scriu asta, acum, în aceste vremuri, când multe vorbe nu se spun, dar… merită! Ca și dumneavoastră, doamnă doctor...!

Foto: renasterea.ro

7687 vizualizari


loading...


404 Not Found

Server Error

404

Page Not Found

This page either doesn't exist, or it moved somewhere else.


That's what you can do




Avertisment:
Introducerea comentariilor la articol este posibilă doar autentificat cu contul de FaceBook. Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conținutul acestuia și își va asuma eventualele daune, în cazul unor acțiuni legale împotriva celor publicate pe site.

NOTĂ: Bistrițeanul.ro vă roagă să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse cititorilor care au postat un comentariu sau persoanelor despre care se scrie în articol, se va sancționa prin cenzurarea partială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta comentarii.


CAUTARE
STIRILE DE AZI

Publicitate
Certificat Web Certificat Web RSS - Ia stiri de aici Aboneaza-te la FeedBurner
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Bistriteanul.Ro.
© Copyright 2008 - 2024 Bistrițeanul.ro