Eşti martor la un eveniment care poate deveni o ştire? Sună-ne sau trimite un mesaj pe Whatsapp la 0728237215! | Ai filmat sau fotografiat o situaţie inedită care poate deveni o ştire? Trimite un e-mail pe adresa: redactia@bistriteanul.ro |

RECOMANDĂRI
Casa Cu Bere, Italtextil, IMP România și Central Motors fac angajări! Alte locuri de muncă disponibile:
FOTO/VIDEO - Și-a salvat camarazii de la moarte, în Afganistan, iar acum își pune din nou viața în pericol pentru a-și face bine fiul
EXCELENT: Diana Spătărescu, elevă în clasa a XI-a la Infoel, a câștigat Premiul Gopo – echivalentul Oscarurilor românești
FOTO - Organizația Off-Road Năsăud, la Casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc: «Am primit mai mult decât am dăruit»
FOTO/VIDEO - INEDIT! Vă e dor de roșiile din grădina bunicilor? Vă ajută un liceu din Bistrița
FOTO: Descoperă tendințele sezonului în noua colecție Sense SS 2018!
Două prietene impresionează creând evenimente de poveste. Au atâta imaginație că nu se repetă vreodată…
BISTRIȚA / VIDEO: Epilare facială definitivă prin electroliză la Salon La Belle Femme

  10 vizitatori online


REDACȚIA:
Tel: 0728-237 215
Fax: 0363-814306
Email: redactia@bistriteanul.ro
whatsapp icon0728-237 215
Redactor Șef - Raluca Nechiti
PUBLICITATE
publicitate@bistriteanul.ro
Mobil: 0754-777.536
JURIDIC
Redacția beneficiază de serviciile Cabinetului de avocatură ARIS CUPȘA, Bistrița, Baba Novac, nr 9, tel 0742-766078, fax 0263-210015



POVEŞTI DIN SAT: Taxa de... protecţie

07/02/2016 15:38:41  
Cuvintele-ţi lipsesc. Nu ai ce spune. Înghiţi în sec, abia oprindu-ţi lacrimile... E prea mult. E imposibil! Cum s-a abătut aşa o ruşine asupra lui? Cine, cine să-l ajute? De ce s-a abătut asemenea nenorocire asupra familiei lui? Asupra familiei şi a neamului lui...? Nu, nu se poate! Cine e de vină...?

Sunt întâmplări care s-au petrecut aievea, sunt oameni care au marcat pe viaţă sau au modificat destinele altora, sunt dimensiuni pe care noi, în jungla urbană, le-am pierdut demult. Dacă ştiţi şi voi asemenea poveşti ale oamenilor care trăiesc în satele din Bistriţa-Năsăud – le aşteptăm negreşit pe adresa redactia@bistriteanul.ro.

Vă prezentăm azi încă un „episod” trăit şi consemnat de Nadia Urian

din seria POVEŞTI DIN SAT – Taxa de… protecţie

Începe iar şcoala. E din nou septembrie.

Din familie, el e cel mai mare copil. Toţi sunt mândri că au un licean in casă. Fraţii mai mici îl privesc cu admiraţie şi el o simte:

- Auzi, bă, Uţule, fratele meu mere la liceu. Ştii...?

Asta îl întreabă penultimul din cei şapte fraţi ai lui pe vecinul cel mic, prietenul de joacă. Îi plăcea cum sună cuvântul liceu, fără să înţeleagă ce înseamnă.

Oricum, Gicu va merge la LICEU.

Bunica ştie asta şi o simte. E feciorul fetei celei mari, e nepotul ei preferat. De aceea, de câte ori poate, îi pune în buzunarul hăinuţelor trimise în pachet câte zece douăzeci de euro. De acolo, din străinătate. Aşa, ca să-i găsească doar el... Să-i găsească şi să se bucure.

Bunica lucrează în Spania, cu cealaltă fată, mătuşa copilului. Câştigă bine şi se gândeşte la cei de acasă, că nu le e uşor. Sunt mulţi şi grădinăritul nu le aduce câştig. E mai degrabă noroc sau... ghinion... Într-o noapte pot invada coropişniţe, ieşite din bălegarul de grajd, să taie toate rădăciniţele plantelor.

Şi atunci? Plângi singur şi-ţi rupi mâinile, de necaz. Altceva, nu poţi. Dacă aveai noroc, puteai să vinzi şi răsaduri, şi legume, din plăntuţele semănate în melegari, muncite apoi zi de zi. Unul era acasă, cu munca, celălalt era în piaţă, cu vândutul.

Cu vândutul şi căratul de saci sau lăzi. Altă sursă de venit, nu aveau. Tata s-a mai apucat şi de şoferie. Duce şi aduce oameni. Are autobuz. E bine, dar pentru ei e greu. Sunt mulţi în casă şi nevoi multe.

El o mai ajută pe mama, dar are grijă şi de fraţii mai mici, când rămân singuri acasă. Are grijă de ei, aşa cum l-a învăţat mama. Le dă de mancare, îi schimbă şi le poartă de grijă. Mama are bază în el! Bună bază. Oricum, de el e bine.

E preferatul bunicii şi de aceea, nu duce lipsă de nimic. Banii şi-i schimbă singur, la oraş... euro în lei.

- Câţi dolari ai schimbat? îl întrebă un tip înalt, brunet, plin de tatuaje, rezemat de zidul barului de alături...

Lui i se pare cunoscut. L-a mai văzut prin oraş...

- Zece dolari.

- Păi, ieri ai mai schimbat.

- Îmi iau mâncare şi îmi plătesc abonamentul la tren.

- Unde te duci? Sau vii?

- De la Lunca, nu de departe.

- Al cui eşti ?

- Al lui Rus. Septimiu Rus.

- Îl cunosc pe tatăl tau. E acela cu microbuzul. În ce clasă eşti?

- În clasa a noua, la Industrial.

- Ai numai prieteni sau ai şi duşmani? Ia vezi, dacă cineva se ia de tine, tu spune-le că eşti prieten cu mine. Oşanu îmi zice mă şi mă cunoaşte tot oraşul. Ai înţeles? Numai să îndrăznească cineva să se lege de tine, că eu li-s nănaşul! Hai, salut!

Asta le-a fost prima lor întâlnire... întâmplătoare...

- Hei, salut! Iar ai schimbat banii?

- Da, doar zece euro.

- N-ai probleme cu nimeni? Să-mi spui!

E drept, dimineaţa, la urcarea în tren, unul mai brunet l-a împins... cu voie... dar, el s-a retras, că e mic, prea mic pentru unul aşa de mare...

- Nu, n-am probleme. Dar, cum n-a fost lăsat în pace, în tren, zile în şir, i-a spus lui Oşanu, nu tatălui lui.

- Ei, mai ai probleme cu ăla, în tren? L-am pus eu la punct...

L-a pus aşa de bine că a stat liniştit, multă vreme.

- Auzi, eu ţi-s prieten, să nu crezi... Hai cu mine la păcănele. Ştii ce sunt alea?

- Nu, nu ştiu, n-am mai fost niciodată...

- Şi, ce, ţi-i frică?  

N-a avut ce să facă. A mers. A mai mers, a mai mers...

- Păi, n-am bani, i-am cheltuit pe toţi. Cu ce să plătesc?

- Ei, cu ce? Îi spui lui taică-tău că îţi trebuie bani, la şcoală. Care-i problema? Nu are? Fii serios!

Şi, a fost. A adus banii. A tot adus... A mai găsit, în sertarul mamei, ceva broşă, de aur, trimisă de bunica. A vândut-o şi a făcut bani. Numai că se duceau la păcănele, distracţia lui din timpul orelor. Cine să mai meargă la şcoala? La ce? Absenţele nu mai încăpeau în rubrică.

- Auzi, Rus, să vină părinţii tăi la şcoală. Vezi că rămâi repetent din cauza absenţelor! spune dirigintele.

În el a intrat frica. Dar cum să le spună?

- Ce, mă, te temi? Las’ că rezolv eu problema! Ştii tu cine sunt eu, în oraşul ăsta? Îl ştiu pe dirigu’ tău, mi-e dator... Aduci numai banii... ştii tu...

Dar cum să ceară bani? Ce să facă? A mai facut rost, luând din casă câte o bijuterie mică, câte un telefon, câte un aparat trimis din Spania... o vreme.

Până când a început tata să bănuiască ceva... Dar, cum să înţeleagă?

- Iar n-ai bani? îl întrebă Oşanu, nervos.

- N-am, dar o să fac ceva!

- Ce o sa faci?

- Nu ştiu!

- Las' că ştiu eu. Uite, vii cu trenul de dimineaţă, dar nu te duci la şcoală. Vii la mine. Am de lucru acasă. Doar n-oi plăti eu, nici n-oi lucra, pentru tine. Oricum, îmi eşti dator! Aşa a început datornicul să muncească pentru stăpânul – Protector: crăpa lemne, i le căra în casă, îi făcea curat, îi făcea cumpărăturile de la piaţă şi se întorcea obosit de la... şcoală.

- Aşa multe ore ai avut azi? Eşti tare obosit! îl observă mama.

- Îhîîî...

Şi dormea dus, ca după o zi de coasă. Nu-l mai putea controla nimic. Făcea doar ceea ce-i spunea Oşanu.

- Elevul Rus, nota scăzută la purtare şi ameninţat de repetenţie: absenţe, medii neîncheiate, corigenţe. Deci, REPETENT!

- Păi, cum, domnule director?! Eu îl trimit la şcoală: pleacă dimineaţa şi vine după amiază, obosit? Cum vine asta? Ce se întâmplă cu copilul meu?

- Vă rog să veniţi să vedeţi catalogul!

Cuvintele-ţi lipsesc. Nu ai ce spune. Înghiţi în sec, abia oprindu-ţi lacrimile... E prea mult. E imposibil!

- Cum s-a abătut aşa o ruşine asupra lui? Cine, cine să-l ajute? De ce s-a abătut asemenea nenorocire asupra familiei lui?

Asupra familiei şi a neamului lui?... Nu, nu se poate! Cine e de vină?

Cineva stătea în spatele necazurilor, nepăsător, în faţa unui destin pe care l-a frânt atât de uşor... Iar acela râdea, rânjea, râdea, rânjea....

Doar părinţii şi fraţii lui suspinau, plângeau, suspinau....

Un LICEAN... Unul... Doar el? Cine ştie...?

 

5038 vizualizari


loading...


404 Not Found

Server Error

404

Page Not Found

This page either doesn't exist, or it moved somewhere else.


That's what you can do




Avertisment:
Introducerea comentariilor la articol este posibilă doar autentificat cu contul de FaceBook. Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conținutul acestuia și își va asuma eventualele daune, în cazul unor acțiuni legale împotriva celor publicate pe site.

NOTĂ: Bistrițeanul.ro vă roagă să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse cititorilor care au postat un comentariu sau persoanelor despre care se scrie în articol, se va sancționa prin cenzurarea partială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta comentarii.


CAUTARE
STIRILE DE AZI

Publicitate
Certificat Web Certificat Web RSS - Ia stiri de aici Aboneaza-te la FeedBurner
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Bistriteanul.Ro.
© Copyright 2008 - 2024 Bistrițeanul.ro