A văzut cum doi camarazi au murit lângă el şi cum picioarele sale sunt amputate, în urma unei explozii în timpul unei misiuni în Afganistan! Toate acestea nu l-au oprit, ci continuă în cariera de militar de dragul familiei. Mai mult, îşi învaţă copilaşul să umble.
Săptămâna trecută, în 25 octombrie, de Ziua Armatei, s-au comemorat eroii Bistriţei. Dacă pentru unii, în această zi doar s-au depus coroane, fiind trecuţi din viaţă, în casa familiei Zbâncă a fost un moment de sărbătoare, pentru că eroul încă trăieşte.
A ajuns în Afganistan pentru a asigura un trai mai bun familiei, însă nu s-a mai întors de acolo pe picioarele sale
Vasile Zbâncă se afla în 2010 într-un teatru de operaţiuni în Afganistan. Împreună cu alţi doi subofiţeri din Brigada 81 Mecanizată Bistriţa, se afla într-o maşină, în patrulare la Zabul. Autovehiculul a trecut peste o mină artizanală care a explodat. În urma incidentului, Marius Florin Sfecheş din Şintereag şi Cristian Filip din Bistriţa şi-au pierdut viaţa.
Vasile Zbâncă a ajuns la un spital din Germania, unde, cu toate eforturile medicilor, nu i-au mai putut fi salvate picioarele şi acesta s-a întors acasă cu ele amputate şi într-un scaun cu rotile.
Familia a fost imboldul ce l-a făcut să nu se dea bătut
Acasă, Vasile a fost aşteptat de soţia sa şi copilaşul de un anişor.
Dragostea faţă de aceştia, dar şi faţă de micuţul care s-a născut după incident, simţul responsabilităţii şi grija pe care o poartă celor dragi l-au făcut pe Vasile să uite de handicapul care îl are şi să înfrunte viaţa.
Medicii din Germania i-au făcut nişte proteze şi Vasile Zbâncă a depus tot efortul pentru a arăta din nou ca un om normal.
„Am învăţat să fac tot ce făceam şi înainte: să merg, să conduc, etc. Nimic nu m-a oprit!” a spus Vasile Zbâncă într-un reportaj realizat de TVR.RO.
Şi ceea ce şi-a propus, a realizat: cei care îl văd îmbrăcat în uniformă spun că nu e nici o deosebire între el şi un alt militar, neştiind că sub pantaloni se ascund de fapt două proteze.
Mai mult, pentru că şi el a învăţat de curând să meargă, îşi învaţă juniorul de doar un anişor să facă primii paşi.
În 2012 acesta s-a reîntors la muncă.
Optimismul său i-a adus respect şi îi influenţează şi pe alţii
„Trebuie să mă bucur că sunt în viaţă. Asta e important. Că sunt în viaţă şi mă pot bucura de tot ce e în jurul meu” spune militarul.
Chiar şi soţia sa recunoaşte că Vasile este un om optimist, foarte optimist şi de aceea a putut să treacă peste un traumatism care pe alţii i-ar fi doborât.
Chiar dacă nu participă la instrucţie, Vasile Zbâncă este un camarad de nădejde.
„Este un exemplu de dăruire, de motivare. Este un om care îi impulsionează şi pe colegii săi pentru activitate” a spune generalul Dan Florin Grecu.
Ambiţia sa, modul în care a trecut peste greutăţi şi reîntoarcerea sa la muncă i-au adus admiraţia şi respectul colegilor săi.