„Am 57 de ani şi cânt de când mă ştiu. De când eram copil sunt tot cu vioara în mână. E dar de la Dumnezeu şi mi-a plăcut de mic să cânt, am învăţat de la tata, dar şi după ureche. Cum auzeam  o melodie exersam şi o învăţam”, spune Alexandru Covaci.

Acesta îşi aminteşte cu drag de vremurile când încă era copil şi cânta la spectacole, când era aplaudat de publicul care venea la concerte. Bărbatul locuieşte acum în Dumitra şi face naveta pentru a veni la Bistriţa unde cântă pe stradă în speranţa că va câştiga câţiva bănuți.

Un accident de mină i-a spulberat visul de a deveni un mare muzician...

Trecătorii îl privesc lung, unii trec pe lângă el ca şi cum nu ar exista, alţii îi mai aruncă câte un leu. Mulţi sunt impresionaţi de omul care stă pe scaun şi cântă la vioară deşi nu are o mână şi un picior. Mulți nici nu-și închipuie că a ajuns așa în urma unui accident din mină...

„Când aveam 17 ani lucram la mină, la Petroşani, şi am fost prins pe o bandă care transporta materialele. Am rămas atunci fără mâna şi piciorul de pe partea dreaptă. Eu aveam un alt vis, să cânt, nu să lucrez în mină... Vroiam să stau în mină să fac câţiva bani, dar nu am reuşit să îmi duc planurile la bun sfârşit că am avut accidentul...”, povesteşte trist Alexandru Covaci.

Din cei 7 copii, niciunul nu-i moștenește pasiunea

La 19 ani, Alexandru Covaci s-a căsătorit, la sfatul tatălui care îl îndemna să îşi găsească pe cineva care să îi poarte de grijă. Acum omul este mândru că are şapte copii, dar trist în acelaşi timp că niciunul dintre ei nu i-a moştenit talentul.

„Copiii mei nu cântă, nu le-a plăcut muzica. Eu ştiu să cânt şi la orgă, dar mai mult îmi place cu vioara. Mă descurc chiar şi dacă am numai o mână. Am proteza, chiar dacă este veche, dar mă ajută mult”, mai povesteşte omul.

Bani prea mulţi nu câştigă însă se bucură că are pentru cine să cânte.

„Lumea din ziua de azi e cum e, dar mă descurc cum pot... Poate dacă nu aveam necazul cu accidentul şi aveam de toate acum nu mai făceam asta”, trage concluzia Alexandru Covaci.