În sediul de partid, într-o încăpere, mai mulţi oameni încercau să stabilească cine să conducă regiunea şi să facă parte dintre cavalerii mesei rotunde de la judeţ. Şi pentru că mulţi doresc, dar puţini primesc, aceşti oameni nu au reuşit nicicum să se înţeleagă care cum să fie.

Aşa că a intrat în discuţie şi El Lider Maximo, un fel de rege Arthur al regiunii şi care până acum avea drept de veto în încăperea cu pricina. Ceea ce spunea el era sfânt şi nimeni nu îndrăznea să-l contrazică. Atâta doar că Arthur al nostru a cam îmbătrânit şi cei mai tineri începeau să vadă o urmă de slăbiciune în ochii lui, iar cuvântul lui părea a nu mai fi la fel de puternic ca şi înainte.

A spus el, Arthur, locul unu, locul doi, locul trei, patru şi cinci, dar când a ajuns la şase spiritele s-au încins. „Să fie Omul Negru al şaselea pe liste!”, grăieşte Arthur atunci. Şi toată lumea tace. Trece un minut, trec două şi când să continue liderul cel mare, se ridică de colo o frumoasă domniţă de la curte, cavaler până acum şi care îşi simţea periclitată continuitatea şi spune că vrea ea cel loc hărăzit de cu noapte Omului Negru.

Tăcerea în sală se adânceşte, până şi Arthur rămâne cu gura căscată. A îndrăznit cineva să se ridice împotriva lui? A îndrăznit cineva să îi conteste judecata? Dar domniţa de la justiţie nu se lasă, toată munca dusă pentru regat în ultimii ani, toate injuriile primite în plin şi suportate cu stoicism de dragul şi în numele stindardului portocaliu pe care l-a purtat atâta vreme – au făcut-o să continue. „Cu ce e mai bun Omul Negru decât mine? Ce a făcut el şi eu nu? Am dus stindardul în toate părţile, am luptat pentru culorile noastre, merit locul şase”, a tunat domniţa în plină încăpere şi atunci au început să se audă primele foşnete. Cei din sală începeau să se fâstâcească pe scaune, fără a spune însă ceva.

Cel care a răspuns a fost tot Arthur. „Îi sunt dator Negrului. Am o datorie morală faţă de acest om”, a fost argumentul cu care încerca să conving auditoriul. Şi parcă mai, mai că i-a convins, dar domniţa nu se lasă. „Să supunem la vot. Eu sau el!”, spune mândră cea care în urmă cu patru ani şi-a obţinut locul printre cavalerii mesei rotunde în acelaşi fel.

Şi pentru că nu se putea împotrivi unei asemenea solicitări, Arthur a fost de acord. A supus la vot secret locul şase: domniţa sau Negrul venit de curând. Şi mare i-a fost uimirea când câştigător a ieşit domniţa cea frumoasă şi neînfricată. Atunci Arthur s-a ridicat, a declarat votul nul şi a mai supus odată la vot aceeaşi propunere. Rezultatul: din nou, domniţa!

Ce s-a întâmplat însă mai departe nu este greu de ghicit: domniţa a primit locul 11 şi Omul Negru locul şase, că doar Arthur e tot Arthur şi puterea e tot în mâna lui, în ciuda a ceea ce spun lupii tineri.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea...

Pentru cine nu a recunoscut înc personajele, a se citi lista candidaţilor!