Pe doamna Mariana Oprea am cunoscut-o la primul meu loc de munca in media locala: Mesagerul de Bistrita- Nasaud. E mult spus ca am cunoscut-o, pentru ca doar am vazut-o o data in trecere, cand venea la sedinte in calitate de actionar majoritar. Atunci mi-a lasat impresia unei femei de fier, iar numele Oprea imi suna ca un tunet, care impune intai de toate respect.

Au trecut anii, vreo sase la numar, si am avut ocazia sa o revad si sa o cunosc cu adevarat abia acum, dupa ce am inclus-o pe lista femeilor din Bistrita-Nasaud care au demonstrat ca pot reusi in viata prin forte proprii. Este un om pe care te bucuri ca il cunosti, ca il descoperi fara sa iasa in fata, fara sa se afiseze inutil, ci il vezi muncind si lasand ceva in urma lui.

Mariana Oprea a urmat Liceul “Petru Maior” din Gherla, iar in 1978 se inscrie la Institutul Politehnic din Iasi - Facultatea de Tehnologia si Chimia Textilelor. In 1983 avea sa faca cunostinta cu primul sau loc de munca: inginer stagiar la Netex, unde si ramane pana in 1996, perioada in care munceste atat in organizare, productie, cat si in cercetare. “Cred ca asa a fost destinul, nu neaparat ca am vrut sa plec de acolo... Desi simteam ca nu sunt utila. Dupa Revolutie erau momente in care nu aveam ce munci la Netex. Vedeam cum sotul meu era prins in activitate si lucra pana seara tarziu. In schimb, in cazul meu, in afara de a fi mama, cariera imi era la pamant. Stiam ca pot mai mult, dar nu am ce sa dau pentru ca nu era activitate, comenzile erau tot mai putine”, povesteste Mariana Oprea.

Si fie ca a fost sau nu mana destinului, anul 1996 a fost si momentul in care doamna Mariana se implica, la solicitarea sotului ei, intr-o firma a familiei care avea ca profil comertul de produse chimice si ingrasaminte.

“Cred ca Dumnezeu a stiut ce a facut. Pentru ca trebuia neaprat sa intru in activitate privata si sa fiu alaturi de sotul meu. Pentru ca in 1998, sotul meu a fost depistat cu o boala incurabila si cred ca Dumnezeu a lucrat putin in privinta asta, in sensul de a sta alaturi de el in ultima parte a vietii lui. Si am reusit sa ma canalizez pe partea afacerilor. Abia dupa ce el nu a mai fost, m-am batut efectiv de probleme”.

Una dintre afacerile de succes ale familiei Oprea a fost si societatea de transmisiune cablu, Delta Star, care, in 2005, a fost preluata de actualul UPC. Aceasta mostenire de la sotul ei a fost de fapt baza care a ajutat-o pe Mariana Oprea sa-si dezvolte afacerile.

Cand a constatat ca activitatea firmei de comert nu da randament si profit, Mariana Oprea se canalizeaza cu toate fortele spre societatea Urbana, unde sotul a fost actionar majoritar. In 2001 ramane fara sustinerea celui care i-a fost model, exemplu si stalp si se vede nevoita sa se descurce singura cu toate afacerile familiei. “Sotul meu avea o vorba. Cand vei fi pusa in fata unui fapt implinit, te descurci ca nu ai o ce face. Si asa a fost”.

Astfel, Maria Oprea ajunge sa coordoneze o societate care se ocupa de salubritatea orasului, avand in prezent 200 de angajati. Ani la rand a ajuns sa lucreze cu oameni de toate categoriile, de diverse etnii si de cele mai multe ori barbati. “Sunt o fire deschisa, nu am idei preconcepute de sef – subaltern. Sunt si impulsiva, pentru ca asa e firea mea, dar imi place sa ascult oamenii. Lucrez bine si cu persoanele de etnie rroma, nu am nicio problema. Dar mereu am tinut sa justific ceea ce fac si de ce. Am avut si injuraturi, recunosc, dar nimic grav in mod deosebit. Am facut mereu in asa fel sa nu ma simt eu culpabila, sa-i spun omului cum stau lucrurile de la bun inceput, nu sa le ascund. Si m-am straduit ca angajatii sa fie pe primul loc, chiar daca nu aveam o perioada foarte buna din punct de vedere financiar. Dar am gasit mereu solutii”, spune Mariana Oprea.

Pe langa societatea Urbana, cata lume nu stie oare ca familia Oprea a fost actionarul majoritar la Mesagerul de Bistrita- Nasaud. Insa multa lume nu stie, cu siguranta, cum s-a ajuns aici. “Mesagerul de BN era constituit din 1996 ca subredactie, iar doi ani mai tarziu noi am devenit actionari. Acolo a fost sotul implicat in mod deosebit pana in 2001, cand am preluat eu toate afacerile familiei. Sotul meu a avut o intalnire intamplatoare cu directorul de la acea vreme de la Mesagerul de Cluj, dar o discutie pe alte teme. Si s-a creat o legatura deosebita intre ei si asa s-a ajuns la ideea de a face o subredactie a Mesagerului la Bistrita, desi nu aveam tangenta cu acest domeniu. Pentru mine, personal, a insemnat sa o iau de la zero. Eu fiind inginer si textilist, nu aveam nicio legatura cu mass-media”. Insa chiar daca nu a avut tangenta cu domeniul, Mariana Oprea s-a descurcat si a fost actionar majoritar al publicatiei cotidiene pana anul trecut cand a hotarat sa faca cesiunea partilor sociale detinute.

Chiar daca a ramas singura, Mariana Oprea nu s-a gandit o clipa sa stea pe loc. Inca din 2008 a gandit si rasgandit un proiect care, pus acum in practica, poarte denumirea de Casa Ema, pe locul unde era odata Baia Populara. Complexul, deschis oficial in octombrie anul trecut, se dovedeste a fi si el o afacere profitabila, cu aproape 20 de angajati in prezent. Insa drumul pana aici, dar si de acum inainte, nu se arata a fi usor. “Aici suntem doi asociati, eu si verisoara mea. Baiatul meu Mihai e manager de marketing, dar jaloanele principale le stabilim noi. Nu aveam neparat ideea de Casa Ema, dar nevoia de un bazin de inot a fost totdeauna. Am vrut sa modernizam fosta Baie Populara si chiar am luat legatura cu cineva pentru un studio, care insa nu era deloc eficient. Rand pe rand am incercat sa o transformam in ceea ce este acum. Efectiv am cumparat eu Baia Populara, astfel incat sa ma pot ocupa ca o afacere de familie. Am primit acordul, am cumparat si am pornit afacerea. Dar din start am considerat ca trebuie sa utilizam fonduri. Asa ca am lucrat cu doua proiecte”.

Dupa despartirea de sotului ei, in 2001, Mariana Oprea a ramas sa se bucure si sa lupte in viata pentru cei doi baieti ai ei, Mihai - 25 de ani si Mircea - 22 de ani. Baiatul cel mare ii este acum un mare ajutor, implicandu-se activ in promovarea cu succes a serviciilor oferite de Casa Ema. Celalat baiat este student la Politehnica - Autovehicule Rutiere. “Cu timpul, noi asociatele o sa ne retragem si vor ramane copiii nostri”. Pe viitor, Mariana Oprea nu exlude varianta de a vinde actiunile detinute la Urbana, pe motiv ca unele firme pe acest palier sunt mai puternice si ar fi o lupta inegala.

Mariana Oprea este o femeie de succes, care stie cum sa conduca afaceri profitabile. “Noi nu lucram haotic, ci pe baza de organizare, de realizari de buget, toate sunt gandite. Atat la Urbana, cat si la Casa Ema. Acum nu mai vreau sa ma extind deloc. Sunt multumita cu ceea ce am. Imi doresc doar sa mai realizez cu Urbana partea de salubritate pentru ca avem oameni daruiti in ceea ce fac. Pana la urma, viata-i o lupta, deci…te lupta!”.