Ceea ce putem descoperi la un om care s-a ajuns sau l-am ajutat să se ajungă poate depăși orice imaginație.
Din postura de observator amator al politicii și politicienilor ultimilor ani, am constatat că majoritatea oamenilor ajunși la un moment dat al vieții lor într-o postură publică își dă, involuntar, arama pe față. Din frumoși, deștepți și devreme acasă, așa cum se prezintă fiecare politician la început de drum, ocupanții unui loc pe scena politică se transformă în indivizi cu fața schimonosită de ură, pătimași, gata să dea lecții oricui despre orice, la orice oră, pregătiți să îi muștruluiască sever pe toți cei care le sunt ostili sau pur și simplu au o altă opinie, pozează și se comportă ca niști mici dumnezei în fața celor mulți și lista ar putea continua. Am văzut cu toții în ultima vreme cum se dau în stambă oameni ajunși în funcții, au vremelnic puterea pe mână și sunt în stare de orice pentru a nu scăpa printre degete niște privilegii. Vedem în fiecare zi politicieni cu chipul urâțit de patimă, îmbătați de mirajul puterii, înconjurați de nenumărați becali care îi fac să se simtă importanți, care calcă totul în picioare doar pentru a le fi lor bine, fără să mai țină cont de nimeni și de nimic și se vând pentru pumn de arginți. Sunt indivizi care nu mai au mama și tată, nu au principii, nu mai cred în nimic altceva decât în măreția funcției lor și în vremelnica lor putere.
Fiecare dintre noi poate face studii de caz până se plictisește, pentru că fiecare dintre noi cunoaște astfel de personaje care uită de unde au plecat și nu știu unde vor ajunge, orbite de mirajul puterii de moment și de interese financiare de moment. Se pare că nici unul dintre cei care ajung, într-un fel sau altul la putere, fie că e puterea de la Putere sau e puterea din Opoziție nu conștientizează că funcțiile sunt trecătoare, că scaunele pe care stau acum confortabil le pot fi trase de sub șezut chiar de către cei care i-au ajutat să se așeze, că banii nu îi ajută să fie altceva decât ceea ce sunt: niște oameni mici, temporar aflați la înălțime.
Mulți sunt oameni care habar nu au să muncească, pentru că nu au făcut niciodată așa ceva, mulți sunt indivizi mici la minte și la suflet care știu doar să pozeze în buni samariteni și fini intelectuali, se afișează în locuri și cu oameni care dau bine la propria lor imagine. Mulți sunt speriați de responsabilitatea pe care o presupune puterea lor, pentru simplu fapt că nu știu să o gestioneze, dar afișează o mină gravă și atoateștiutoare, la care adaugă o continuă văicăreală că nu au resurse pentru a face ceva util, se autovictimizează când sunt puși în situația de a da seamă pentru ceea ce nu au făcut și ar fi putut face.
Despre cine facem vorbire? Nu cred că se impun nominalizări, pentru că, din păcate, e plină țara de ei. De sus până jos!