Poate părea bizar, dar în Australia iepuraşul de Paşti nu are ce căuta. Contra-candidatul care i-a suflat podiumul şi afecţiunea localnicilor este Bilby – un cangur rozător marsupial de mici dimensiuni, care aminteşte totuşi de iepuraş, atunci când îşi scutură urechile la fel de lungi.

După anii 1990, vrând să atragă atenţia asupra situaţiei dificile în care se zbate viaţa sălbatică locală, o mulţime de persoane publice din Australia au făcut demersuri serioase pentru a impune figura lui Bilby (pe cale de dispariţie şi el) în locul iepuraşului de Paşti. În ultimii ani, în Norvegia, în preajma sărbătorilor pascale toată lumea citeşte pe rupte poveşti cu crime şi romane poliţiste; în această perioadă editorii norvegieni publică în special romane sau nuvele de suspans, numite Paskekrimmen.

Nu doar cărţile sunt poliţiste în această perioadă, ci şi serialele TV capătă puternice accente thriller având, evident, ca temă principală – sărbătoarea de Paşti.  În Franţa, însă, mai ales pentru locuitorii oraşului Haux, sărbătoarea de Paşti vine cu o omletă gigant: în fiecare an, înainte de Paşti sunt “sacrificate” peste 4.500 de ouă pentru a prepara o papară uriaşă, care se coace într-un vas de dimensiuni impresionante, în mijlocul oraşului.

Tradiţia locului spune că din această omletă trebuie să se sature 1.000 de persoane. Dacă te prind sărbătorile pascale în Finlanda, ai putea să juri că acolo este Halloween: copiii se mânjesc pe faţă cu funingine, încalecă frumuşel pe câte o coadă de mătură şi ies la cerşit pe străzi. În Duminica Paştelui, în anumite zone ale Finlandei oamenii aprind focuri uriaşe pentru a îndepărta farmecele şi vrăjitoarele despre care se spune că bântuie prin aer între Vinerea Mare şi Duminica de Paşte.

Elveţia contribuie şi ea la clasamentul celor mai neobişnuite tradiţii. Aici sătenii îşi transformă fântânile în aşa-numitele Izvoare de Paşte pe care le împodobesc cu panglici din hârtie colorată, ouă vopsite şi multe flori, celebrând astfel apa ca simbol al vieţii şi vegetaţiei.

În Marea Britanie ouăle sunt înlocuite de portocale: în localitatea Hungerford se desfăşoară în această perioadă Festivalul Hocktide care presupune ca poliţiştii să claxoneze insistent grupurile de bărbaţi întâlnite pe stradă, chemându-i astfel – nu la amenzi – ci la sala cea mare a tribunalului local. Dintre toţi bărbaţii care se adună la tribunal, doi vor fi norocoşii aleşi să defileze pe străzile oraşului şi să ofere doamnelor şi domnişoarelor câte o portocală în schimbul unui sărut. 

Tot Marea Britanie a devenit celebră graţie unui obicei din Joia Mare când are loc aşa-numitul “Royal Maundy” – un serviciu  special oferit de Majestatea Sa Regele sau Regina. “Maundy” provine din latinescul “mandatum” şi se referă la cuvintele lui Hristos din timpul Cinei cele de Taină care ne cer să ne iubim aproapele. În Joia Mare tradiţia britanică presupunea ca suveranul ţării să ofere bani supuşilor săraci.

În trecut se obişnuia ca regele sau regina să dăruiască şi mâncare şi îmbrăcăminte, ba chiar şi să spele picioarele supuşilor – în semn de mare smerenie. O altă tradiţie originală, deşi cam “usturătoare”, se practică în Cehia, Ungaria şi Slovacia: în Lunea Mare bărbaţii aruncă apă peste femei şi le plesnesc pur şi simplu peste fund cu palmele sau cu nişte biciuri făcute din rămurele de salcie – decorate în vârf cu panglici festive. Se crede că femeile trebuie astfel biciute pentru a fi sănătoase şi frumoase în anul respectiv.

Sursa: mediafax.ro

Foto: vova.ro