În calendarul popular, pe 7 ianuarie, ulițele satelor din Transilvania și Bucovina sunt invadate de „iordănitorii” – băieții care aveau peste 15 ani și care (condiție obligatorie) s-au bucurat de sănătate tot anul. Ei împrumută busuioc şi agheasmă de la preot (folosite de Bobotează) şi merg pe la casele oamenilor, botezându-i şi iordănindu-i.

Feciorii iau în braţe fiecare membru al familiei şi se învârtesc cu el iar unii dintre oameni se luptă cu aceştia, ştiind că „iordănitorii” sunt ajutaţi de Sfântul Ioan care dă putere şi celui care se luptă cu ei.

Se mai spune că, dacă un flăcău a fost „iordănitor” un an, trebuie să continue trei ani la rând.

Cei care poartă numele Sfântului Ioan au parte astăzi de o sărbătoare aparte, numită “Udatul Ionilor". În câteva sate din Transilvania, flăcăii cu nume de Ioan poartă un steag împodobit şi sunt urcaţi într-un car alegoric, gătit cu crengi de brad. Animalul înhămat, calul sau boul, este şi el împodobit cu beteală colorată şi în acest fel, cu toţii, sunt purtaţi până la marginea satului, la un râu.

Aici, Ionii sunt botezaţi şi purificaţi de toate relele anului trecut, și întreaga comunitate are parte astfel de un an îmbelşugat. După acest ritual, se organizează jocuri, la care sunt invitate şi fetele. Sărbătorea este încheiată, de obicei, acasă la unul dintre Ioni, iar acesta îşi cinsteşte prietenii cu băutură şi colaci.

În Bucovina, se pune un brad împodobit la porţile tuturor celor care poartă acest nume, iar Ionii trebuie să facă cinste și să organizeze petreceri cu lăutari în sat.

În tradiţia populară, Sfântul Ioan este naşul lui Iisus şi protectorul copiilor mici, pe care îi ajuta să nu moară nebotezaţi. O legendă spune că „Sfântul Ioan era un păstor de capre, care nu văzuse niciodată oameni. El se ruga sărind peste un butuc, înainte şi înapoi, zicând: „Asta ţie, Doamne, asta mie, Doamne!”. Văzându-l cum se roagă, nişte trecători l-au îndrumat către biserică. Sfântul Ioan i-a ascultat şi, ducându-se la biserică, i-a văzut pe oameni cum îşi duc păcatele în spate, ca pe nişte snopi de paie. A crezut că aşa trebuie sa facă şi el, a luat în spate un snop de paie adevărat dar, preotul, având impresia că-şi bate joc de ei, l-a gonit din biserică. Sfântul Ioan s-a întors la butucul şi la rugăciunile lui care îi erau mai plăcute lui Dumnezeu” mai spune legenda...

Foto: adevărul.ro

Sursa: http://folclornepieritor.blogspot.ro/