...nevastă devotată și sâcâitoare, mamă foarte iubitoare (a se citi ușor obsesiv-compulsivă), bucătăreasă cu talent și mare colecționară de pantofi, botine, cizme etc., toc să fie!

Revenind la subiectul bucătărie, mărturisesc că până pe la 30 și ceva de ani, nu m-am prea apropiat de cratițe. Ciorbele, tocănițele, fripturile simandicoase și prăjiturile sofisticate nu erau punctul meu forte. Mai vedeam câte o gospodină cu poalele în brâu și bigudiurile în cap, care se trezea pe la 5 dimineața să gătească 7 feluri de mâncare. Scuipam în sân și-mi spuneam în gând că ai mei copii vor mânca la fast-food.

Nu mă speria atât complexitatea preparatelor, cât timpul alocat pentru ceva atât de efemer și care mai și îngrașă. Asta până am descoperit că se poate găti și repede, chiar foarte repede.

Că și în bucătarie e ca-n viață. Se poate și simplu. Și lucrurile au început să meargă de la sine. Ei, acum să nu vă închipuiți că am devenit cine știe ce specialistă. Simplu, simplu, dar și aici trebuie minim de concentrare și talent. Mai primesc uneori reclamații de genul: - Mami, astăzi nu mănânc desertul! sau - Știi, eu am mâncat în oraș! Acesta din urmă este al meu consort, care, din delicatețe, nu comentează în alt mod preparatele mele culinare. Am avut o singură „altercație” de acest fel şi l-am pârât la soacră-mea. O citez: Dacă mai comentează cum gătești, toarnă-i oala în cap! Din fericire, nu mi-a mai dat ocazia. Și uite așa continui să-mi folosesc familia pe post de cobai. Mda. Am uitat să precizez: cam gătesc după ureche, fără rețete prestabilite, îmi plac asocierile non-conformiste de arome. În consecință, uneori mai dau și rateuri :)

Deci dăm startul, la o nouă rubrică( nu susțin că ar fi una culinară), pe care o găzduiește cu generozitate și inconștiență Claudia, prietena mea. Și pentru că tocmai am avut un eveniment foarte important în familie, debutez cu un

Tort de ciocolată cu piersici și cremă de caju

Tortul, ca orice tort care se respectă, are blat, umplutură și glazură . Ca și formă de prezentare, abordez formula clasică: ingrediente, cantități, mod de preparare. Pentru că nu mă omor după precizie, folosesc ca și unitate de măsură o cană obișnuită (cca 200 ml), o lingură și mâna. Ingredientele se găsesc la supermarket și la magazinele naturiste și în timp o să scriu și despre ele.

Blatul: O cană alune de pădure prăjite și măcinate nu foarte fin (îmi place textura crocantă), 3 linguri ulei de cocos, 2 linguri cacao alcalinizată, 2 linguri pudră de cânepă (din cea comestibilă, nu intrați la idei), o mână de  stafide, două picături ulei esențial de cuișoare (le prefer esențelor clasice), miere de salcâm - după gust. Eu am folosit vreo 2 linguri. Am amestecat tot maglavaisul cu o lingură și l-am întis într-o tavă pentru prăjituri - din aceea cu marginea detașabilă. Pe deasupra, am plantat bucățele curățate de coajă de piersică din vie, dulce și aromată. „Coacerea” s-a făcut la frigider, până s-a întărit.

Crema: O cană de caju ținute la frigider la înmuiat cca 12 ore ( pot să stea și mai puțin, ideea e să se hidrateze), o cană suc de portocale, 3 linguri ulei de cocos, un strop de praf de vanilie naturală, o picătură ulei esențial de portocale, miere de salcâm după gust. Le-am pus pe toate în blender (am unul de 800w). După ce s-a omogenizat, am  turnat produsul finit peste blat și din nou la frigider. Pe deasupra a urmat un al doilea strat de piersici. Dacă aveți prin bătătură mofturoși ce nu agreează gustul dulce-acrișor, puteți renunța la piersici. Că eu am pățit-o.

Glazura: O lingură pudră de cânepă, o lingură cacao alcalinizată, 3 linguri  ulei de cocos, miere de salcâm (se știe, după gust). Se amestecă și se toarnă peste tort, încet și cu răbdare, să se întărească treptat. Altfel, jumătate ajunge pe lângă tort și rezultatul este în concordanță cu expresia: m-am înecat ca țiganul la mal. Nu postez în acest articol o astfel de fotografie, ca sa nu-mi stric reputatia, chiar de la debut.  Timpul de preparare, circa o jumătate de oră, cu tot cu statul la frigider.

Ei, una peste alta, cu toate inconvenientele a ieșit bunicel, apreciat de majoritate și mai ales de sărbatorit. Pentru că vă spun o taină: am un ingredient pe care-l strecor în orice preparat, fie el oricât de fad și cu care nu dau niciodată greș: MULTĂ IUBIRE. Dragii mei, gătiți cu zâmbetul pe buze, veselie în suflet și gânduri bune și atunci totul va fi delicios.

P.S. Ca să nu mă dezic de titlul acestei rubrici și să nu-mi trădez marea mea pasiune, asezonez tortul  cu splendoarea de botine din fotografie.

Cu drag,

LINA

Nota redacției:

Frumoasă. Deșteaptă. Creativă. Dar modestă. Pe scurt: LINA. A dat buzna în redacție propunându-ne cu mult entuziasm o rubrică non-conformistă: PE TOCURI ÎN BUCĂTĂRIE. De ce nu, ne-am zis?! Tinerele de astăzi își doresc să fie frumoase, să gătească bine și, mai important, sănătos! Scrie Lina, scrie...O faci atât de frumos, cu siguranță la fel de bine cum gătești.  

P.S. Am testat tortul, tartele și ciocolata! Delicioaseeee!